Nonciu Dragoş

Părăsit de orice speranță am înghițit pastila făcătoare de minuni. Nu mi-a fost ușor, dar a trebuit să o fac. M-am aplecat la marginea piedestalului și am fost cutremurat de atâta ignoranță, dar a

Pe tron, singur m-am așezat, De prima dată am despicat Firul, mlădițe-n patru. Ca pentru mine-așa, că-mi place. M-am pus pe ceartă neîncetat, Căci numai unul poartă sceptru, Să știe suflarea

O pasăre turbată, M-a ciupit, În zborul ei năuc, Rupându-mi carne. Înghemuit pe dată, Pericol nevăzut la fel, M-am tot uitat, S-o văd un’ s-a pitit, Duşmanca mică. Din carnea-mi s-a

Pe fundul Hârdăului, o baltă ce acoperea jumătate din sat, stă și acum cheia de la camera mea. Mi-a aruncat-o tata, odată de mult, pe când eram la pescuit, zicând că sunt prea leneș, pentru a

Hora privită din afară pare un dans ușor.

Mai mult de ciudă, că de ce mă rog Să pun pe cheltuiala mea întâia dată na’ Procesul ce îl am pe conștiință… zău! Că nu sunt eu cel supărat, bătut și-alte!… Pe care le-am luat chiar pe

PRADÃ ÞIE Pradă ție sunt frumoasă doamnă Ce mă încânți în mersu-ți diafan Mai ține-mă și nu mă da afară Din clipa neagră ce o am. Speranță sădește-mi tu acum, În sufletul

Să iubești tot ce-a fost zbor. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat iubirea și pace să o pot vedea.

pe verdele din crâng s-au așezat lumini deschise la culoare au zăbovit la cea din primă brumă și au plecat zburând spre alte lumi e șubredă poiana și miloasă de prea multe glasuri și

Se sparge iarăși vara, Și balamucul toamnei vine. Sticleți și pițigoi se dau în stambă, Banca cea roasă e goală, Copii bezmetici o iau spre școală. Dureri și crampe la stomac încep, Să

NESÃTULA mai jos se varsă râulZÃRI ALBASTRE în ochi albaștri ce cald mă privesc văd marea spumoasă cerul limpede cu nori jucăuși sprințară iubirea frumos mai aleargă frumoși tăi ochi de

Parter sau la etaj, totuna-mi este Eu sunt călugărul pierdut Cel fără veste ce-mi e zdrobit Mirajul fin de melopee ecvestre. Al ascultatelor povești rupestre Mai mult ca niciodată cânt, Căci

De ce să minți, când poți să spui tot adevărul, Acolo în surghiun să stai în nemișcare sumbră. Și la răcoarea beciului să fi mai bun din cei atroce. Un mahăr strigă printre dinți de-i ies

Buruieni străbat viața de om, Și sufletul de aur din sufletul Acru ca gheața îl străpunge Ahomic în pieptu-i cuvintele Mor, de-atâta ocară se-ascunde În crâșmă și caută larmă. În firul său de

Sunt șanse tot mai mari să-mi fac check inul, Mă pun să beau din apa vieții, Să cer o amânare pe proces. De-a lungul vieții-am învățat, Că nu fac eu traseul, doar merg… Ca un nătâng bătând câte

Vara se duse în liniște tăcută, Fără niciun plan de rezervă. Pe văi se auzeau mici hăicuieli, Paznicii viilor strigau de zor, După micii prădători cu sânii plini. E aguridă mă!... mai

Freamăt de pădure e viața iubită, Tăcere aruncă miracolele lumii Serbede vorbe se-ascund lamentabil, În cușca cu lei prețioși, dar valabili. Ce scurmă cu gheara, prin cenușa hâtră? Ce face

Repede, lăsaţi cortina! A venit Sulfina! Cea cu părul vraişte-n cap, Să ne facă o figură, De stă lumea, să înjure. Huo! Nepoată, fugi acasă! Cu lăţeii dolofani, Dă mai bine fuga mare, La mutu’ de-o

S-asculți pe culmi doar simfoni, Să le confunzi cu oameni vii, Sub stele vechi în clar de lună, Rupe vers, melodioasa strună. E numai calm pe toată luna. În vrajbă pe pământ sunt

CREAÞIA E replică la luptă, Hazard nestăvilit Mă bate-n viață, Al meu iubit. Bizar e omul ferm Ce-și cânt în jar, Plină de mare farm, Mă lasă