Nonciu Dragoş

PE DEALURI 7 Cărarea mai mult din piatră, începea să se amestece un pic, apărând ici colo, câte o bucățică de pământ. Nicolae se opri,

O SERBARE CU GHINION teatru

Atunci se înclină și-mi cere iertate, Cu capul plecat în fața-mi borborosind. Mă simt dintr-o dată cu mult mai mare, Cânt bucuria celui ce a învins plătind. În pieptu-mi inima îmi spune

Un telefon de la Pontic m-a scos din amorțeala de zi cu zi; luând mașina de data aceasta pentru a nu mai primi bobârnace de la Pontic am zburat către mare. Nici nu-mi venea să cred îngrijorarea

Ultimele 24 de ore, erau decisive pentru Madlen, tabăra lor, conţinea numai cunoştinţe apropiate, Matei îşi dădu arama pe faţă sau poate că totul nu a fost decât pentru intimidarea adversarului,

Se dau în vânt tălăngi de aur milenare, Copii zglobii aleargă-n iarmaroace, Nu-i loc de sfoane-anoste jublare, De fițe snoabe nesupuse din conace. Corbii se dau bătuți și nu mai

Toacă-mi frunzele ce-mi cad, Tânăr să rămân aș vrea. Să bat drumurile cu crăci de brad, După scumpa și frumoasa mea. S-arunc nasturi, să slobod Pieptu-mi fremătând în voie, Dulci dorințe

secretul laptelui furat doar eu îl știu și cine mi l-a dat of’ c-am uitat pe dat’ da că pân’ la urmă ce să-i faci are dreptate doar mi-a băgat pe gură și n-am oftat ca alții am luat și-am

Ferice acela ce se crede fericit, Căci numai miere și multe avuții, Vor curge ca un râu înavuțit, De drept v-a sta în fața sorții. Pe umeri mici și grele se vor duce, Fără efort prea mare le

Ce-mi clatină pământul oare, Ce hoarde macină pământul sub el? Sălbatică mânie-mi pare, Plecată cu cerul paralel. Sunt eu stăpâne în crâng, De frică și de jale stau pitit, Nu vreau de frică

Mai scurtă e iubirea Zveltă și înaltă. Ascunsă e pieirea Cea dusă în polată. Acol’ se cântă seri, Ascunse fire dragostei, Mărirea în centauri Și alte ale modei. Târâș mă duc Spre

De-i stea căzută, ea să-mi spună, Că e venită pe pământ și eu sunt Rostul ce a clădit și spart atâtea rele Aciia pe al său lăcaș de sfânt. Să mă salute și să-mi spuie, de ce S-a hotărât pe

Se-aprind felinare în parc, Tineri în umbre își jură, Cu bune suflete-ncarc, În piepturi lipsite de ură. O buhă-i oprește și pleacă, Inimi pune pe fuga de jar, Liniștea lasă fulgul să

Fără să vreau am șters cu un burete tot, Mai mult nici că puteam să fac, se știe. La zebră vor fi alte o mie, ce vor să scot Cămașa fluturând căzându-le a lor ie. A!… o lacrimă m-a prins din

Să simt tot una-i acum, Cu corpul cârpit și diform. Sunt pedepsit la drum, Caut cuvântul pierdut, enorm. La poarta cu zale bat, Căci prinsă de ele e viața, Nu râspunde nimeni pe

Vama a trebuit să fie plătită Din zori și până-n noapte ne-ncetat, Căci am lăsat pe toți să treacă-n poartă Și mulțumiți vor fi de visul cumpătat. Doar flori și vin; femei frumoase, Așa cum

Serafimi mă bateți căci acuma-s neînvins, Urc spre zările albastre, clocot de arin. Păsări ciripind în voie melodia și-au atins, Capul plin de-acorduri fine către mine vin. Eu sunt jarul ce

Cel mic se plânge iară, Că l-am sărit săracul, De la concertul din vară Și-i priponit cu arcul. A nu știu câta oară, În astă vară am cântat, La surla de-o uitași afară De tine simplu

Ce simplu e să zburzi în voie, Majuscule și minimoze stau ascunse, Nu vor să deranjeze și despoaie Cuvinte lașe prinse-n groase lese. Un frac se-arată și distinge calea, Nu-i chip să îl obligi