Nonciu Dragoş

Mă doare să fiu mai mare, dar și mai mic! Atunci am hotărât la mijloc ca să fiu, Să mă înclin pe jumătate și un pic, Nevoie n-am să joc doar rol de pirpiriu. Pe scară de mă sui sunt nu doar

UITAT ÎN LUPTÃ Singurul care plângea în mine, acum s-a trezit. Eram convins că n-o fac degeaba, că nu sunt un muritor al acestor zile

De ce eu cânt frumoasele silabe, Totuna îmi e de-i pace sau război. S-au terminat cartușele, nu-s tobe, Minteaa-i plecată neînțeles înapoi. Sosesc camioanele doldora-ncărcate, Se cântă imnuri

Aud cum latră câini-n Giurgiu în liniștea nopții, Eu treaz visez iubit-o, la zilele frumoase, cu tine De nopți nici nu vorbesc, te am în gând cu mine, Sunt tare trist căci te iubesc, dar nu te

Mare scofală din toate câte tu mi-ai dat speranța moare ultima pitită-n darul de la piept se sfarmă nimicită ca roata ruptă de la car plecată singură la drum pe care-i numai jale și cu

pe fotoliul de catifea se așează ea e plăpândă și gingașă sărăcuța numai stele-ar vrea tuturor să dea valuri și opreliști vor fi leagăn uța scormonește prin noroi plecatul să găsească-un

O NOUÃ ZI Soarele încă mai răsare pe cer, mica nebunie începe. Lumini multicolore învăluie valea, pământul roșu în mișcare, parcă se trezește la

Schimbarea anotimpului a adus după el vânturile care făcea marea să spumege în mugete infernale. Prinsă între clești de vânt căuta scăpare, dar unde ar fi putut să se ducă din matca sa cu toate că

sultă de vrei ca să-mi plătești să pari a fi mai bun în viață așa prost în drum n-ai să găsești să-i tai nebun ce ești din ață solfegii-ntregi s-or mai cânta despre mișei și oameni buni ce

O umbră nebună mă prinde Sunt fulgerul aprins cu foc, De rău nu scap niciunde Sunt fericitul ce-mi bat joc. Se cade să mă uit în suflet S-aleg ce e mai bun, mărită. Sunt sigur că doar un

Eram îndrăgostit și focurile mă cuprinse ca un clește ducându-mă la altar. Așa am avut ocazia să fiu alături de buna mea ocrotitoare. Și vai și-amar pentru că

din noianul de-ntrebări se ridică numai una să-mi spună că te iubesc limbă ce te beljelesc fel și chip minunea mea fac recurs la viața ta fapte mici se scurg în zare pe la colțuri mici apar

Unde să las al meu testament, Să pui în el tot ce am strâns, Zile senine și-un jurământ, Cerut de iubirea ce m-a pătruns. Sucitele zile le-oi da pierdute, Nimeni de ele să nu mai știe, Le-oi

Ce sunet de tobe scrâșenește-ntre dinți? Ce foc se-arată în iadul de aici mă apasă? Sunt aprig prințul neînevins între sfinți, Ce las să curgă mierea cea dulce pe masă. Mai lasă-mi doar vraja

Simt că iubesc tâlhare nopți Ce viața-ncet îmi fură-ndrăgostite Și recompensă iau pe falde dimineți, Mă fac să uit parfumuri vândute. Sunt beat de fericire și m-ascund, Aștept răcoarea nopții