noemi kronstadt

ai inteles , deci, de ce a trebuit sa licitez eu insami capul fragezimii sale si carei exorcizari personice trebuie supus crinul.fiindca orice experiment noematic are drept miza dualitatea hegeliana a experimentatorului, aici si numai aici, vom vana, hegelian, impreuna

al treilea avertisment:

...e a lui van gogh si e taiata

un sobru si sober salut ardelenesc, d-le asztalos:)

imi plac duhnitul de sine si sinuciderea omului de zapada si va asigur, domnule munteanu, ca ipocrizia nu se atinge de polul nord

admir nonsalanta cu care victor potra isi salta sinapsele de la cele sfinte si paradigmatice la cele \"omenesti, prea omenesti\", dar nu cred deloc ca urneste , nici macar cu un milimetru, eternul masculin din locul in care e betonat el in sinapsele feminine, adica, printre iluziile functionale si duioase, tandru terapeutice doar atata vreme cat nu sunt confundate cu evangheliile .
cred ca dumnealui bate, de fapt,spre celalalt eternel, cel frumos si fitzos, care, dupa ce ca nu stie ce vrea, dupa ce-l arunca pe bietul personaj in cele mai intunecate hauri , dupa ce-i zdrentuieste ego-ul mandru, dar gingas si-l pune s-o ceara pentru eternitate si pentru retete necompensate la xanax, tot ea e cu gura mare si ochii bosumflati, terfelind bunatatea de roze cumparate cu absolutul de a doua zi...
sa-l compatimim, deci si sa-l asiguram de sprijinul nostru infiorat, ca doar tine in spate intregul conflict intergender si i-o fi greu.
personajului, adica

hm...ma intreb care sunt substantele psihotrope care se consuma pe cale bucala, sub forma de pudra...
altfel, mie imi pare mai degraba sarutul unei gogosi pudrate in exces cu zahar , pentru un diabetic in pana de insulina, ori, avand in vedere decorul aseptic si durerea dintre coapse, un avort marsav, fara anestezie

o viziune poetica usor telenovelistica despre un fenomen cunoscut, probabil,doar dintr-un fotoliu confortabil

good points, d-le rotarescu

cand socializeaza pe agonia, emil pal e morocanos, carcotas, vanitos ( ba da, esti...), certaret si chiar bataus. din fericire pentru el, atunci cand scrie, este in stare, deseori, sa-i impace chiar si pe cei carora le-a fi spart capul ori le-ar fi clonat cardul.nu-i nevoie de un pedigree impunator sa identifici asta, ionut caragea, e suficienta o minima onestitate , aceea de a recunoaste uzul armonic al simplitatii, ca opera de arta

se stie cat de ingrozitor de complicat este sa fii simplu, daca nu esti liber

din prolegomena de mai sus si din sfericitatea terrei ar trebui dedusa concluzia ca, oricat de transcendent ar parea, transcendentul si capatul lumii sunt fix la locul lor, adica, sub nas.
desigur, pentru asta si nasul ar trebui sa fie la locul lui, dar chirurgia estetica nu este problema koanului

gratioase reverente, domnilor...

:)))...ionut caragea, ma bucur ca esti consecvent, dar domeniul luptei tale nu este aici
d-le lupu, ai gresit fereastra, koanul nu este din borcanul domniei tale, uita-te mai bine pe eticheta

laurentiu, spatiul exista: intre mine si el

uf, ce fericire, ce imensa usurare.....ma temusem grozav ca naturelul meu ontologic iti facuse cu ochiul, naiba stie cum, ma si vedeam cu ledurile palpaind pe avarie printre caninii tai de bestie anomica, ce mai, ma si vazusem franta in doua et toute nude de charisma la tine in bot si mi se zbarlisera toti fragezonii din coada.asa, acum, ca m-am relaxat, stai sa-mi strang fustele , sa ma dau jos de pe soclu si sa stam nas in nas, fara masca pe figura, nu, nu, stai linistit, n-am crinul la mine, oricum refuza categoric sa dea cu nasul de tine.
sa stii ca esti dragalas cu aerul tau martial si exaltat, de rebel pasional pus pe deztelenit timpane pietrificate si jumulit concepte geriatrizate , ca sa nu mai vorbim de fecioarele mitologice , bune de trantit strasnic in tufisuri tepoase, dar cavaleresti.adica, lady, ti-ai facut treaba, ai facut tangerinu\', ce vrea el sa spuna si ce treaba are \'mnealui in lume si cu sufletu\' meu de rebel care sunt cel ce sunt, nu mai e treaba matale, mergi la manastire, mergi de serenizeaza-ti gradina, ca poate ai treaba si eu te retin.

pai, ai dreptate aici.doar n-o sa ma intereseze ce fac toti nebunii cu scrierile mele.so, liber la tangerin, iubiti-va anomic si cu patima, mmmmmmmm, ce bine miroase sangele proaspat, nu-i asa.?
ca eu chiar am treaba, merg cu Poetul sa plimbam crinul

bine, domnule, am sa fiu academica
te-ai indragostit de tangerin? foarte bine.ia-l de nevasta si umpleti lumea de copii
va dau si zestre

chiar mi-era dor de un martisor delicat, chiar exista zei ai lucrurilor mici, nu doar zmei epopeici si e bine sa reinventam si rima, cateodata, ca exercitiu de disciplina prozodica...

ecaterina, exista un autor agonia care se numeste doru emanuel iconar.are 15 ani si poate functiona ca model al comunicarii inteligente, sobre si elegante.iti recomand sa-l ai in vedere printre lecturile tale formative.
detest sa-ti reamintesc explicit si limpede ca varsta, genderul, temperamentul si constitutia nu sunt argumente ale dicteului automat emotional si nici ale decenzurarii socializarii in subsolul textelor.aici nu esti nici surioara, , nici copilul favorit al vreunui autor, decat daca ti se permite explicit si in alt spatiu decat cel destinat unei interactiuni mai elevate.
te rog, ia aminte

s-ar putea ca trapa si latul de gat sa fie mai aproape decat crezi, victor potra.daca ti-as spune, de pilda, ca idolii mei functionali sunt ideile simple si clare, presupun ca n-ai marsha intr-o lupta care ti-ar aliena propria inteligenta si ar face superfluu orice joc cu handicap.chiar si sonoritatea vag sangeroasa a termenului de \"lupta\" imi zgarie lejer timpanul, admite, deci, ca taxonomia ta din modelul agonic este, daca nu primitiva, atunci cu siguranta incompleta si partial inoperationalizabila , iar savana include si lighioane pe care ierarhiile si cruciadele le lasa complet reci.
iti spun simplu si clar, deci, urmand a-ti traduce singur, baroc si ardent
admit ca domeniul luptei contine idei, principii, stiluri si convingeri diferite. nu vad de ce-ar contine si paradigme existentiale, a mea si a ta, adica, atata vreme cat nimic n-a demonstrat ca aerul meu iti este toxic , ori al tau, necesar mie
admit ca stralucirea sinapselor e un spectacol care creeaza dependenta irepresibila, dar si cenusa radioactiva e stralucitoare
admit si pretind ca domeniul luptei sa aiba un bushido, dar, inainte de onoare si spectaculozitate, trebuie sa aiba un sens, un scop, o ratiune, clara si limpede
admit ca m-ai re-creat cumva, in scrierile noemice, e dreptul tau de creator, precum al meu este acela de a trece, aristocratic, cu vederea, ori de a marai in surdina
admit toate acestea, dar nu sunt de ajuns.nu-mi doresc nimic de castigat, nu vad ce as avea de aparat, nu stiu la ce mi-ai putea fi tu bun.
vorbesti prea mult, prea tare, prea ...excesiv. excesul, devenit rutina, ma oboseste, nu ma stimuleaza. fiind al tau, nu ti-l judec, dar nici nu mi-l fac complementar.
ramane inca in suspensie, miza

iar acel \"fiind ceea ce sunt\" ma impresioneaza exact la fel de mult ca ceea ce sunt, eu insami

ce scenariu ciudat, ce etmoid simtitor...

domnule milos petru, ai inteles corect, dar n-ai inteles bine.domnul cernatescu a scris corect si incepe sa inteleaga bine

ana mea are mere, nu pantofi rosii.ea musca din mar, coaja scrasneste incet, miezul se supune , pana in miezul lui, adica pana in sambure.samburele lui poate avea pantofi rosii, poate avea o scara rosie, cu care sa coboare in fantana.si-n biserici, cand aprinde stelele pana la nove si-napoi.ana mea nu mananca tort de nunta, nici nu poarta rochie de mireasa. e o ana cu care ana ta nu s-ar fi jucat niciodata, doar ar fi citit despre ea, la capatul ghemului.

dar astazi, crinul luminos e al tau . ca sa musti din cer, ca ana din coaja marului, cu ura senina de sine

b\'en, presupun ca astepti ca agonia ranforsata,refrisata, reatomizata pana-n bulb si evlavizata pana-n unghie ( unghia noemica, desigur)sa-si prezinte omagiile pentru acest...coup d\'eclat, coup de tete, coup de dent??? impachetat in catifea si amprentat genetico-agonic, conform taxonomiei din programul de zmeificare febrila a savanei. nefiind responsabila cu afacerile interne ale savanei, pot doar opina delicat ca a supravietuit. iar eu am ezitat indelung intre a-mi regiza un lesin feciorelnic, cu mana la decolteu (exact, acela) ori varianta soft si mai sigura pentru calota craniana a unui ciripit gratios , frantuzit si turmentat de incantare . m-am gandit ca o eroare de aterizare iti poate afecta serios trilogia si teama pentru destinul agonic lasat de izbeliste mi-a luat piuitul.deci, am citit, am privit si m-am privit. ce-am vazut, e problema unghiilor mele, nu a unghiei fragezimii sale .

exista un avertisment, al doilea
tangerinul nu este licitabil.nu se negociaza, nu este divizibil, nu este fanion de club pe stadion.crinul luminos exista, desi nu poate fi al tau, pentru ca este deja al Poetului.
iar lumina nu doar lumineaza, ci si arde

bon...presupun ca ai luat in calcul ca nu voi rezista provocarii uriase din aceasta aiuritoare si zurlie mise en scene.sunt sigura ca ai contat si pe serenitatea zambitoare cu care iti voi urmari propria partitura din modelul agonic. vreau sa cred, imi place sa cred ca tangerinul a ramas ceea ce este, un crin luminos , ca nu-ti propui sa faci din el un cal troian, pictat alandala si gata inseuat pentru hipnoza in grup, oricat de cuceritoare ti-ar fi descendenta din noica.
nu stiu daca ai luat in calcul si participarea mea la licitatie, la urma urmei, asta e dreptul meu , tot aristocratic, de posesoare a titlului.

iar eu vreau capul fragezimii sale serenissime, nici mai mult, nici mai putin. o data, de doua ori, de trei ori.adjudecat.

domnule cernatescu,o sa va dezamagesc daca va spun ca nu m-am indoit nicio clipa de asta?

o problema de pattern, la urma urmei, dar fara absolutum veritatis al unei critici fortat estetizante

:)))))))))) stiam eu ca inteligenta fara simtul umorului nu face nici macar cat o pseudo anecdota zen, precum nici puntea inteleptului n-are niciun sharm fara cativa magari care sa-i puna la incercare rabdarea si eleganta retragerii cu spatele ...presupun ca volutele gratioase pe o punte ingusta sunt inscrise in specificatiile anecdotei domniei voastre, m-as mahni nespus daca maestrul ar fi omis din scenariu posibilitatea ca magarul sa fie imun la serenitatea zen, ci doar magar, deci imprevizibil, chiar naravas.:)

excelent studiu, domnule cernatescu. acum va ramane de invatat doar cum sa va cultivati gradina

ah....a dumneavoastra de unde vine, din parlament sau de la montessori?

iertati-mi indrazneala de a ma posta fix intre domniile voastre, dar simt nevoia irepresibila si pur femeiasca, pesemne, de a va spune o alta poveste zen, despre niste experti in ale razboiului , pusi sa decida care strategie este mai inteligenta impotriva inamicului. si au tot analizat, si au tot expertrizat, si au tot argumentat , si au tot miscat ei figurile de lut ars pe masa imparatului, ba au mai si dat cu ele de pamant cand nu intrau in paradigma strategica, pana cand cazu noaptea. cazu si noaptea si cazura de la drum si niste vestitori , care mai cazura inca o data cu fruntea in fata imparatului si-i spusera ca inamicul a venit, a ras ce era de ras, a hacuit ce se impotrivise, a prins si legat ce era de furat, vite, aurarii, jaduri, neveste si fete si plecara asa cum venira, in treaba lor.

timp in care maestrul isi termina de baut ceaiul verde si pleca si el sa-si ingrijeasca gradina.