Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

licitația noemica

scriere anomică

17 min lectură·
Mediu
„Bun venit, bun venit domnilor și doamnelor… Da știm că sunteți uimiți de aranjamentul nostru special din această seară, dar ăsta nu e un motiv să rămâneți în prag, nu vă înghesuiți, vă rugăm!… Avansați, avansați pe culoare vă rog, e loc destul… Da, dragi oaspeți, e o ocazie deosebită, puteți admira minuni nemaivăzute până acum, dar o puteți face și de la locurile dumneavoastră… Pe peretele din stânga este faimoasa operă „Lupta cu sine însuși”… exact, cea despre care se șoptea că e întrupată direct din Izvor, remarcați tușa fermă… Nu, nu treceți vă rog de dunga roșie de pe podea, se declanșează alarma… Oricum, veți avea în seara aceasta ocazia să plecați cu originalul acasă, de fapt cu originatorul ei, ha, ha… Hmmm… Nu e cazul să vă încruntați domnule PlusRien. În ciuda solemnității indubitabile, este și un moment fericit, plin de voie bună, așa cum… Desigur nici nu e cazul să fim excesiv de frivoli, domnule PasDuTout… Aceea este statuia Degetului care arată Dintr-o Dată, realizată într-o clipă de inspirație anomică de însuși Antinomia Sa, Cel arătat… Un pic de respect vă rog, și o rugăminte… De fapt cu toții sunteți rugați insistent să vă lăsați prolificitatea la garderobă! Suntem o instituție onorabilă, nimeni nu va umbla în metaforele dumneavoastră! De asemenea sunteți invitați să probați și să îmbrăcați echipamentul corespunzător acestui moment sacru… Poftim?... Vedeți? Vedeți dacă nu citiți pliantele?... Este o condiție elementară de participare, acceptarea echipamentului de licitație… Pentru Dumnezeu, ați trimis cu toții adeziuni semnate, altfel nu ați fi primit invitația… Oricum, nu vă impacientați, este datoria și plăcerea mea să vă reamintesc regulile stabilite de însăși Frăgezimea Sa pentru participarea la această împărtășire… Regula numărul unuuuu!... Domnule JeM’enFiche, pentru dumneavoastră o să enunț regula zero: dacă mai încercați să vă strecurați în spatele cortinei de pe podium, stilații noștri lachei o să aibă onoarea să vă escorteze cu politețe și amabilitate în afara sălii, unde o să aibă deosebita plăcere să înceteze să fie politicoși și amabili! Retirez vous immédiatement! Acum!!!... Doamne, quelle horreur, vă dați seama că nu dorim să excludem pe nimeni de la această comuniune remarcabilă. dar, mon dieu, trebuie respectate niște reguli!... Scuze pentru acest incident regretabil, vă asigur că domnul JeM’enFiche va reveni în sală de îndată ce va fi suficient de calm pentru a ne potența cu prospețimea lui scotocitoare… Je reviens… Regula numărul unu! Toți participanții trebuie să poarte echipamentul de licitație! Ați fost aleși cu multă grijă, așa că știm exact ce măsuri purtați, nu trebuie să fiți preocupați de număr… este suficient să prezentați la garderobă cartela personală de licitație, și garderobiera vă va înmâna… ha, ha,ha, era să zic țoalele, iertați-mi umorul excesiv, stimați oaspeți…vă va asista în îmbrăcarea costumului… Avem 80 de garderobiere, cred că vor fi suficiente… da domnule MaintenantToujours, sper să le găsiți pe placul dumneavoastră, dar vă rog să nu vă eternizați în cabina de probă… Totuși, avem onoarea de a găzdui peste 300 de invitați, așa că am să vă rog, în timp ce așteptați, să explorați foaierul, unde bacantele noastre vă vor răsfăța cu șampanie FoisDuVent, iar doamnele vor putea bea chiar din mâna faunilor, în sunet de nai, păhărele de PetitRien, atât de apreciat în comunitatea noastră…. Da, știu, m-am întins, vă rog nu năvăliți spre foaier, cele promise rămân acolo toată seara… Echipamentuuuul! Este alcătuit dintr-o mască de catifea, o mantie albastră și o pereche de mânuși roșii. Mantia albastră e simbolul serenității, mânușile semnifică sacrificiul, iar masca este jocul!... Pentru a evita monotonia, fiecare mască de catifea a fost imprimată cu un model de animal reprezentativ pentru mitologia Frăgezimii Sale… Măștile au imprimeuri care nu se repetă și au fost alese, în funcție de profilul dumneavoastră psihologic, de artistul curții, Antinomia Sa cea Arătată. Iertați-mă că insist, dar protestele sunt inutile… Fie acceptați, fie părăsiți licitația… Ceea ce mă duce firesc către Regula Doi! Asumarea identitățiiiiii! Odată ce ați primit o mască de cocoș, de exemplu, domnule OnYva, trebuie să faceți apel la imaginația dumneavoastră artistică pentru a avea comportamentul corespunzător de cocoș!... În limitele decenței desigur… Sau dumneavoastră, domnișoară Zeppelina… Dacă v-a fost hărăzită o mască de oaie, de pildă, este de așteptat ca din când în când să behăiți… Diafan, desigur, și în rime, dar trebuie să vă asumați identitatea!... Nu a spus nimeni că e ușor, dar aceasta este o condiție eliminatorie, indiferent cât de bogați ați fi… Da, domnule Restauration, e valabil și pentru dumneavoastră… Nu e nici o răutate sau umilință în această regulă, Frăgezimea sa o să vă anunțe rostul la momentul potrivit… Prin mine, desigur, Frăgezimea sa a hotărât să nu ia cuvântul la această ultimă apariție publică… Încă o clipă, termin imediat!… Regula treeei! Licitația se desfășoară în valuta unanim acceptată în toate comunitățile artistice. Veți licita în Rime Sterline! Domnule AuBoutduMonde, protestele sunt neavenite, lângă garderobă veți găsi casa noastră de schimb valutar, unde puteți schimba aproape orice aveți în Rime Sterline: acceptăm eseuri, proză scurtă și lungă, chiar și personale. Scenariile, mai ales cele de film, au un curs de schimb foarte bun, fiind rare și la mare căutare! În mod promoțional, comisionul de schimb e ze-ro! Din păcate domnule EcritVite, articolele, mai ales cele scrise din goana calului, nu sunt acceptate, dar le puteți amaneta la casa de jurnalism, lângă toalete… Oricum parcă adunaserăți destule Rime Sterline, ceva despre insecte, nu-i așa?... Bon! Je vous laisse, apelați cu încredere la bacantele și faunii noștri, pentru cei care au nevoi sexuale urgente există separeuri, vă rog doar să nu abuzați, faunii și bacantele trebuie să-și dea consimțământul, o să țineți minte?... Mademoiselle Vinaigre, n-o să vă violeze nimeni, puteți să mergeți cu Madame Coupd’Oeuil la măsuțele de oftat, avem o cafea foarte bună, cu fursecurile acelea care vă plac, foarte-foarte uscate și sfărâmicioase, marca Sij’étais… Vă mulțumesc pentru răbdare și atenție, ne revedem peste o oră, cu echipamentul ajustat, gongul vă va anunța când a venit momentul înfățișării Frăgezimii Sale. Am să închid microfonul, vă las în compania lui Queen… Jean, un pahar cu apă rece, te rog… Am răgușit de atâta amabilitate, și franțuzismele nu-mi fac bine deloc la sinuzită… E totul pregătit? Chirurgul ontologic și-a instalat aparatura? Auzi, tu nu vorbești niciodată, nu știi decât să dai din cap? Mă rog, eficiența e ce mă interesează… Prințul de Saxa Cobourg?... Nesimțit, ca de obicei… l-ai sunat? Bine, nu-mi spune, nu vreau să mă enervez, dar vine, nu? Ok, Madame Raccourci? E în foaier deja? Nu am remarcat-o, da, profesioniștii tot profesioniști… Tamponează-mi fruntea te rog… Vreau să fac o ultimă inspecție, personal, și pe urmă la machiaj. Sper că la hair-dressing e doamna Jilli!... așa, vezi că știi ,măi gnom mic și păros… hai, nu te încrunta, de drag am zis așa… Frăgezimea Sa e în sarcofag? Bine, hai că vreau să discut ceva cu ea înainte… … Bine ați revenit, dragi… Dar mai întâi câteva chestiuni organizatorice, vă rog… Mister Tequila, masca nu este o șapcă de purtat pe ceafă, vă rog să o așezați cuviincios… da văd că vă e cald și sunteți roșu la față, oare de ce?... oricum este prevăzută cu module de răcorire agnostice, o să vă soarbă alcoolemia ca și când vi s-ar împlini rugile în drum spre IML. Sir WebcumsDear, masca e strâmbă, mănușile… mă rog, dar pelerina nu este de ținut pe braț! Puneți-o vă rog pe umeri, lăsați aura serenizantă să acționeze 30 de secunde, și veți vedea cum hormonii se sublimează în tensiune metafizică… Domnule PlusRien! Cu toții vă cunoaștem ca pe un măcelar care își bagă mâinile în măruntaiele textului și vrea să simtă cu epiderma zbaterea disperată a conceptelor în goana după supraviețuire! Aici însă nu sunteți invitat la abator! Mănușile au un potențial priapic ridicat, care dă mâinilor dumneavoastră abilități autonome de întrepătrundere cu sacrificiul Frăgezimii Sale! Mademoiselle Vinaigre, nu încercați să vă scoateți mânușile, veți fi exclusă din licitație! C’est stupide d’interpréter le priapisme telle quelle… E vorba de potență creativă, Mon Dieu! Doar nu vreți să deveniți flasci la jumătatea licitației… Sau subestimați grav intensitatea petrecerii întru ființă care urmează… En fin, vă rog să vă aranjați, măcar din respect față de colegii dumneavoastră care, iată, devin nerăbdători… Parfait, on y va… Bine ați revenit, dragi corifei… Da, știm cu toții, cu literatura nu te joci… Dar nici nu poți s-o transformi în știință, fără riscul socialismului științific!... Așadar, iată a treia cale, deschisă de Frăgezimea Sa, în momentul revelației redată atât de plastic de „Virusarea Vocii”, ați remarcat sculptura în laser de lângă „Lupta cu sine însuși”, desigur… Cu toții sunteți uniți în căutarea inefabilului… Ceea ce face din noi, aici, în această seară, mult mai mult decât o adunătură de colecționari bogați, suntem o co-mu-ni-ta-te!... Vă mulțumesc pentru aplauze… În momentul când ați ales să căutați inexprimabilul prin expresivitate scrisă, ați semnat o adeziune irevocabilă: sunteți literaturnici! Sunteți ceea ce scrieți: de la o listă de cumpărături la o poezie, de la petit riens pe mess la „Marele Roman”. Da, doamnelor și domnilor, sunteți vânare de inefabil prin scris! Cu riscurile de rigoare… De exemplu un comentariu hormonal, scris la umbră de pofticioșenie vinovată, dar irepresibilă, vă poate afecta grav statutul ontologic… dar astea sunt detalii până la urmă… până și Hristos a putut să-i salveze doar pe cei ce au ales să-l urmeze… Miza acestei seri este însăși Frăgezimea Sa. Precum bine știți, prin puritatea înfățișării Sale direct dintru Izvor, încă de la întrupare există o relație directă între Serenisima Frăgezime și inefabil. Este faptul care v-a făcut până acum să-i căutați sfatul, aprobarea, chiar și dojana, orice, numai tăcerea nu, stigmatul degradării ontologice… În marea Sa iubire de salt, Frăgezimea Sa a hotărât să devină cuminecătură în lume, printru voi. Și pentru că hazardul, liberul arbitru și ființa în sine trebuie corelate cumva, împărțirea se va face în această formulă, trebuie să recunosc, spectaculoasă, a licitației. Frăgezimea Sa poate fi împărțită în 99 de bucățele autonome funcțional, plus capul. Acesta nu va fi licitat, va fi conservat în dizolvare metafizică și va fi reîntrupat și expus o dată pe an, de ziua Frăgezimii Sale, în Muzeul Agoniilor de Primăvară. Celelalte bucățele pot fi cucerite astăzi. Toate sunt autoinefabile, în sensul că permit o relație directă cu inexprimabilul, sunt un întreg de creativitate și comunicare, păstrând toate caracteristicile frăgezimii binecuvântate, mai puțin predicția și sentința, pe care Frăgezimea Sa a ales să le ia înapoi cu Ea, ca Persona, în dezmembrare. Posesorii nu vor deveni deci zei, vor fi însă expuși direct, nemijlocit și nefiltrat de altă conștiință la toată intensitatea revelațiilor după care tânjesc. Deși orice bucată deschide către tot spectrul devenirii întru ființă, există și diferențe, anumite părți facilitând întrucâtva anumite străpungeri. Câteva exemple cred că ne vor edifica… Proiectorul, vă rog!... Slide-ul unu! Observați, vă rog, genunchiul Frăgezimii Sale: perfect rotund și în același timp cu o asimetrie anomică totală! Poate fi sărutat cast, din față, din poziția îngenuncheat, ceea ce va favoriza apariția liniștii potențatoare de cuprindere, sau dimpotrivă, pasional, pe dulcea și catifelata încheietură din spate, din poziția încolăcit, ceea ce va naște salturi cuantice întru iubire. Slide-ul doi!... Specialiștii noștri au constatat și câteva diferențe subtile, genunchiul stâng potențează pasionalul până la turbare, cel drept poate duce tandrețea până la cote periculoase pentru reproducere. Da, niște jucării periculoase, dar nu cred că vă aflați aici ca să vă completați colecția de suzete! Slide-ul trei! Unghiile! Nu vă mirați, sunt printre cele mai performante transformatoare de ființă. Unghiile de la mână au zgâriat spinări de zei, pe vremea împerecherii, când Frăgezimea Sa nu-și era încă atotsuficientă, iar cele de la picioare au rezerve inepuizabile de înțelepciune. Slide-ul patru: priviți, vă rog, unghia degetului mare de la piciorul stâng. Specialistă în Kant, Platon, Plotin, Heidegger, Nietzsche, chiar și Marx – o comoară pentru iubitorii de înțelepciune. Slide-ul cinci! Coapsa! Cu interior fin, longilină, prelungindu-se firesc spre… Da… Asistentul meu îmi atrage atenția, discret, în cască, că suntem într-o mare întârziere, voi renunța la celelalte exemple, sper că acestea au fost revelatoare. Două lucruri vă rog să rețineți. În primul rând, la dorința Frăgezimii Sale, o să vă cer să ne referim la părțile Sale, destinate împărtășirii, sub numele de Fragezoni. În al doilea rând, vă reamintesc că fiecare Fragezon este un întreg, viu, capabil de interacțiune totală, și o poartă către „dincolo”. E responsabilitatea noului posesor să stabilească unde și ce va fi acest „dincolo”. O ultimă precizare, toate rimele sterline adunate în această licitație, vor fi donate copiilor privați de poezie din întreaga existență a umanității. O distribuire adecvată va fi realizată de Comitetul de supraveghere a evoluției rebelice, în spațiu și timp. Muzica! Doors, Light My Fire! Heiii! Sunteți gata de ceremonie? Sunteți demni de împărtășire?! Văd că echipamentul începe să-și facă efectul, începeți să vă asumați identitatea, da, uitați-vă unii la alții, modelul de pe măști începe să devină translucid, vă conturați, deja aveți mimică, personalitate, colți, boturi, coarne, nări, trompe, ciocuri, limbi, venin, urechi, blană, pene, sunteți mi-to-lo-gieeee! Da, domnule Lup, întinde gâtul spre luna tremurândă și urlă, urlă împotriva absurdității tavanului, urlăăă! Da, domnișoară Coțofană, ciugulește, ciugulește ochii tuturor orbilor ce-i poartă degeaba, căscați spre întuneric… Da!... Vânați cu toții existență, rupeți-o cu cele hărăzite prădării de ființă, da doamnă Oaie, și tu ești un prădător, rade necruțător tot verdele acela neîndreptățit, să simțim răsuflarea stâncii, da domnule Elefant, răscolește copacii cu rădăcinile în sus, să digerăm corect verticala… Vânați, vânați întru Frăgezimea Sa! Sunteți sălbatici? Sunteți flămânzi? Sunteți gata de inefabil? Deci, sunteți? Aici!? În salt? Atunci să înceapă împărtășaniaaa! Kiss, God Gave Rock and Roll To You! În loja din stânga, salutați-l cu un răcnet colectiv pe Prințul de Saxa Cobourg! Un nesimțit, aristocrat până în vârful glandelor, prezent pentru a ne asista din partea unei presupuse instanțe superioare. Un cerșetor în haine de lux, oferind ceea ce nu are, prizonier al lumii de carton a gesturilor pompoase, ambasador al patronilor, sponsorilor, editorilor și tuturor ministerelor și comisiilor inventate vreodată! Un răget de bun venit! … NU! Nu-l vom devora astăzi trebuie să plece întru toată prăbușirea lui, să umble printre ei – ceilalți – avertisment viu al transfigurării noastre!... În loja din dreapta, Madame Raccourci!... Corespondent de război pe cele mai periculoase teatre de război ale lumii, a acceptat provocarea ultimă pentru un jurnalist, aceea de a relata sfârșitul lumii și începutul uneia noi! Respectele mele, Madame! Pentru a păstra acuratețea relatării, este protejată de alunecare în metafizic de către un câmp anomic Heisenberg, ceea ce însă nu este valabil și pentru Prințul de Saxa Cobourg! Schimbați! Aerosmith - Sing For The Moment! Da, chiar rânjesc Prințe, nu ți se pare, e inutil să zgâlții niște uși de stejar, încuiate, așa… prăbușește-te pe fotoliu și respiră precipitat, și îngrozește-te: când o să mi se întâmple? Acum? Peste cinci minute? Licitanții noștri, Prințe, datorită echipamentului, vor reveni apoi la forma inițială, dar tu te vei schimba definitiv! Oare ce vei deveni? Un porc? O râmă? Un Rattus norvegicus? Râdeți, râdeți corifei de tot ce ne arată Prințul acum, de lumea a cărui ambasador este, de cei puternici, de cei care dăruie nimicul ca pe ambrozie, de lumpen-patronat, de democrația sălbatică, de sicofanții mestecând hârtii, râdeți homeric, șuierați, răgiți, mugiți, croncăniți, fâlfâiți, lătrați, bâzâiți, pentru numele Frăgezimii, e sfârșitul și începutul lumii, mușcați din neființă, faceți loc ființei, sânge și iarbă și polen vreau să văd pe fălci, pe clonțuri, pe mandibule! Extaz acum! Extaz! Frăgezimea Sa plutește înspre noi, gata să se împartă, să se lase posedată, să vă ia în posesie, să vă ducă unde vreți, să vă poarte pentru totdeauna dincolo de unde sunteți… Extaz… Și vocea pe care o așteptați cu toții… Imogen Heap … Hide and seek… Și iată, fără să vrem, ridicăm brațele cu toții, orizontal, capul pe spate, suntem prinși în crucificare, dar va veni, Ea vine, ne va elibera, simțiți cum ies cuiele din voi? Simțiți creșterea pieptului în sus, simțiți tulburarea țesăturii psihice, vă atinge amestecul lumilor? Acum și aici, veți licita pentru trecerea dincolo, în spațiul în care vă sunt străine inferențele, inconsistențele, inocențele, treceți în spațiul extrauterin în care revelația e regula, cunoașterea survine, nu se capătă… o, nu vă faceți iluzii, veți pierde definitiv contactul cu cei dragi, veți vorbi mult prea tare ca să vă mai audă, și curând veți uita prima naștere, și nu veți putea spune decât versuri de copil: „Din când în când, / săream râzând..” și apoi veți întreba: ce este „Cândul”? Și sărutul nu va fi decât uimire despre cât de catifelat vă amintiți „Undele”… Și cine este „Peste tot”-ul ăsta, și unde a plecat? Make no mistake! Adverbele și adjectivele vor fi devorate de comuniunea cu Frăgezimea Sa, veți privi în piersică și toate cuvintele vor avea alt gust, și vă va fi rău, rău de tot, veți fi în lume derapând pe propoziții, țipând neauziți „Am fost acolo, întrebați-o”, cu puțini alții ca voi în spațiul extrauterin, și veți fi nebuni aici, și nesfârșit de nostalgici dincolo, cerșind după limite imposibile, pierdute definitiv în nemărginiri de punere a ființei pe orizont… Pentru asta licitați… Iar câștigătorii sunt doar păstrătorii, toți ne transformăm acum, comuniunea constă în a da și în a primi, nu în a poseda, urlați, urlați, întră Frăgezimea Sa!... Daaaa... Și toate grijile se scurg de pe noi ca spermanțetul de pe balenă în cazan, ne topim, Doamne cum străluciți, cu scheletul la vedere, iată, cortina scenei se dizolvă, nu, nu e întunericul acolo, e interfața de comuniune care avansează către noi, când ne va traversa vă vor crește ochi să o vedeți pe Ea, și … da… acum valul ne străbate… clocotim… și iat-O! În sarcofagul de cuartz plutitor, arămie până la durere, în toată goliciunea metafizicii sale, întruparea, cucerirea ontosului în formă de femeie, puteți vedea întregul pentru prima și ultima oară, toți Fragezonii sunt acolo, toate visele, sânii, coapsele, umbrele, reflexele, carnea după care ați tânjit cu toții, să o vedeți, să o pipăiți, să o posedați, cu ochii, cu sexul, cu invidia, cu ironia, cu uimirea voastră, acum vedeți, dar fără ochelari de soare, fără metafore, dezbrăcați, ca și Ea, schelete înaintea Frăgezimii Sale, gata să ne îmbrace în carne, în petrecere, în răpunere… Daaa… natural, Rolling Stones, Sympathy For The Devil… Faceți cunoștință cu viitorul vostru, cu miracolul destrupării… Și acum licităm! Urlați, da, urlați! Chirurgul ontologic aduce destructuratorul, împărtășirea poate începe! Cu ce pornim? Mai tare, universul trebuie să vă audă! BINE! Sânii… Care primul, stângul sau dreptul?!... OK, ați ales ce-i mai bun! Licitația pornește le la 750.000 de rime sterline! Cine dă mai mult! Ursul polar, 800 de mii, excelent! Rinocerul, 900! Oaia creață, un milion! Excelent, mitologiile voastre, va fi o licitație de pomină! Leopardimea voastră, cât ați spus?...” Astfel s-a împărtășit Noemi. Oracolul s-a spart, fiecare a rămas cu tăcerea lui. După un timp, au învățat să crească singuri întrebări. El a povestit în virtutea dreptului de colecționar. De la un aristocrat scăpătat, cumpărase unghia degetului mare, de la piciorul stâng. Speriat, a scris câteva texte pregătitoare: contextul ontologic, contextul emoțional, contextul de limbaj, contextul de ritm. Apoi, a scos unghia din cutiuță, și-a pus în surdină Pink Floyd, Coming Back To Life, a răsuflat adânc, și, cu tâmpla zvâcnind, a ascultat povestea…
0205426
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
3.222
Citire
17 min
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Potra. “licitația noemica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-potra/proza/1799598/licitatia-noemica

Comentarii (20)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@dorin-cozanDCdorin cozan
un text scris la minut, pe nerasuflate, tradand o mana sigura si un cerebel dotat. merita citit, incepand cu infuziunile filosice si terminand cu limbajul si atitudinea a la caragiale. sau invers. in plus, remarc trimiteri le muzicale, care, puse efectiv in practica, adica citind textul dupa respectivele trimiteri, potenteaza valoarea acestuia.
felicitari, domnule P
0
@victor-potraVPVictor Potra
Domnule Cozan, îmi încalc regula autoimpusă de a nu mai posta comentarii pe agonia, pentru a vă mulțumi pentru apreciere și pentru a face câteva precizări despre scrierile noemice.
Din punctul meu de vedere acestea sunt cel mai mare cadou pe care pot să-l fac agoniei, ca mulțumire pentru spațiul de creație pe care îl constituie. Textele noemice, luate individual, își pierd din savoare, probabil, în afara contextului agonic.
Pe de altă parte, sunt cumva de citit împreună. Începând cu „Tangerine”, al lui Noemi. „oda noemica” apoi, și acum, „licitația noemica”. De asemenea sunt patru texte conexe, numite în subtitlul lor Context – Ontologic, Emoțional, de Limbaj, de Ritm. Două dintre ele sunt la Atelier, ceea ce este probabil o decizie corectă a editorilor, dacă sunt judecate de sine stătător.
Mai urmează o scriere noemică (boala trilogiei, deh).
Pe de altă parte, discutând cu un regizor de teatru cu care lucrez frecvent, acesta mi-a atras atenția că ansamblul se poate constitui într-o piesă de teatru surprinzătoare, ceva de genul „journey to center of being”. Luând în calcul și „Tangerine”, ar fi patru acte… :) De văzut ce are de spus Noemi despre această idee.
Ar fi o creație unică, pentru că nu este a mea, personală (eu categoric nu o resimt ca atare), este o experiență non-exclusivă; mai toate textele „m-au scris” ele pe mine, nu eu pe ele. Deci coautor – Agonia. Și nu este un eufemism. Parte dintre comentariile la texte, mai ales cele la Tangerine, ar fi replicile „corului”, care fac comprehensibile contextul și începutul călătoriei.
Vom vedea cum se vor așeza piesele în puzzle, dar ar fi prima piesă de teatru (după cunoștința mea) scrisă într-o măsură semnificativă de o comunitate literară on-line. Aceasta chiar dacă catalizatorul poartă un nume și este un căpos rebel.
0
Textul e fain, dar de Imogen Heap nu puteai știi decât dintr-un singur loc. Deci înaltă trădare, colecționarule! Ceea ce-mi confirmă hotărârea de a nu participa la licitație, și mă felicit încă o dată pentru evadare.

\"It\'s that time of year
Leave all our hopelessness\'s aside
If just for a little while
tears stop right here
I know we\'ve all had a bumpy ride.
I\'m secretly on your side\"

ar fi spus...
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
bon...presupun ca ai luat in calcul ca nu voi rezista provocarii uriase din aceasta aiuritoare si zurlie mise en scene.sunt sigura ca ai contat si pe serenitatea zambitoare cu care iti voi urmari propria partitura din modelul agonic. vreau sa cred, imi place sa cred ca tangerinul a ramas ceea ce este, un crin luminos , ca nu-ti propui sa faci din el un cal troian, pictat alandala si gata inseuat pentru hipnoza in grup, oricat de cuceritoare ti-ar fi descendenta din noica.
nu stiu daca ai luat in calcul si participarea mea la licitatie, la urma urmei, asta e dreptul meu , tot aristocratic, de posesoare a titlului.

iar eu vreau capul fragezimii sale serenissime, nici mai mult, nici mai putin. o data, de doua ori, de trei ori.adjudecat.
0
@victor-potraVPVictor Potra
„mu / sfârșitul luptei”, 13 iulie, răspunsul lui Noemi către Adrian Dumitru, Călin. Nu puteam să-l trec cu vederea, cu toții spuneați 25, cum ar zice dl. Gorun, și zâmbeați visători, iar eu muream de curiozitate.

Pe de altă parte, Călin, licitația nu se poartă la timpul „va fi”, ci la „va fi fost”. Nu te poți recuza din ceva ce vei fi făcut parte, cu siguranță. Întrebarea este, cu ce bucățică te vei fi ales tu? Mergând invers, pe meandrele verbului a fi, mă întreb și eu: oare nu de la tine voi fi având unghia, Călin?
0
@victor-potraVPVictor Potra
…prețul nu e mic. Se acceptă o singură monedă, sarcedoțială: întruparea odată cu el, de ziua Frăgezimii Sale, în Muzeul Agoniilor de Primăvară. Îndată ce îl vrei, capul te vrea și el. El poate fi al tău, tu însă vrei să fii a lui?
0
Jos pălăria, Victor. Touché. Te-am subestimat, dar mi se fâlfâise iar urechea peste ochiul drept, director. Apoi, viitorul în trecut e o preferință a textelor mele, te subestimez iar, dacă zic că ai nimerit-o? Oricum evadarea rămâne pe rol, iar dacă tot zici că se moare de curiozitate, îmi place aura asta mitică pe care mi-o atribui. E gratuită, dar unghia s-ar putea să vină de undeva. Savana asta ar fi pustie fără tine, hai să fiu sincer. Ești un tip simpatic până la urmă. Pe aici totul e psihobabil a la Frou Frou.
0
@victor-potraVPVictor Potra
Pentru că tot suntem atât de aristocrați, și pentru că lumea nu se reduce la Imogen Heap, îmi aduc aminte de un desen animat mult-iubit de mine, „The Aristocats” (Pisicile Aristocrate). Și acolo era un personaj, Frou-Frou, coincidență sau nu, tot ierbivor. Calul! Deosebit de drăgălaș, și cu o remarcabilă capacitate de a da cu copita la nevoie, cât era el de blând altfel. Deci simpatia e reciprocă, Călin… :)

Despre licitație, un „hint”: nu e scrisă, ci vizualizată. După ce am terminat-o, a trebuit să o citesc și eu, pe alocuri mirându-mă. (re)Vezi finalul pe animație de la „The Wall” pentru a-ți face o idee despre ce am transcris, ca stil de catarsis al viziunii, și, evident, cu muzica pulsându-mi în cap.
0
@victor-potraVPVictor Potra
Cât privește Tangerinul, întrebarea este ce și-a propus El cu mine… L-am citit azi, din nou (de fapt doar a treia oară), și iar a dat cu mine de pământ… Imaginea de crin luminos nu rimează cu violența reacției de osmoză, când ajungi la distanță moleculară de El. Poate că am să aflu în ultima scriere noemică, de ce e nemulțumit de mine Tangerinul, de ce mă violentează, și unde vrea să ajung. Deocamdată însă, categoric nu mi-e crin…
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
b\'en, presupun ca astepti ca agonia ranforsata,refrisata, reatomizata pana-n bulb si evlavizata pana-n unghie ( unghia noemica, desigur)sa-si prezinte omagiile pentru acest...coup d\'eclat, coup de tete, coup de dent??? impachetat in catifea si amprentat genetico-agonic, conform taxonomiei din programul de zmeificare febrila a savanei. nefiind responsabila cu afacerile interne ale savanei, pot doar opina delicat ca a supravietuit. iar eu am ezitat indelung intre a-mi regiza un lesin feciorelnic, cu mana la decolteu (exact, acela) ori varianta soft si mai sigura pentru calota craniana a unui ciripit gratios , frantuzit si turmentat de incantare . m-am gandit ca o eroare de aterizare iti poate afecta serios trilogia si teama pentru destinul agonic lasat de izbeliste mi-a luat piuitul.deci, am citit, am privit si m-am privit. ce-am vazut, e problema unghiilor mele, nu a unghiei fragezimii sale .

exista un avertisment, al doilea
tangerinul nu este licitabil.nu se negociaza, nu este divizibil, nu este fanion de club pe stadion.crinul luminos exista, desi nu poate fi al tau, pentru ca este deja al Poetului.
iar lumina nu doar lumineaza, ci si arde
0
@victor-potraVPVictor Potra
Excelent, ai coborât din baobab, era momentul să exersezi un pic și ghearele, nu doar mârâitul. Fiind cel ce sunt, știi că nu voi da înapoi în fața provocării. Nivelul intelectual unde ai situat abordarea, chiar dacă cu mijloace metaforice, cere însă un domeniu al luptei curat. În acest moment, eu am o trapă sub picioare și un lanț de gât. S-ar putea să te trezești fără oponent în față, fără ca eu să dau bir cu fugiții. Și nu cred că vrei o luptă de concepte cu un gladiator care se reține. De îndată ce voi știi că domeniul luptei permite înfruntarea până la capăt, voi fi mai mult decât bucuros să-ți sar la beregată, așteptând cu încântare să procedezi la fel.
Știm amândoi, desigur, că miza este o anumită concepție asupra lumii. Duelul ar trebui să fie valoros în sine, ca aventură spirituală construită întru înfruntare, dar numai dacă nu este trucat. Până la urmă, eu am a spune un singur lucru: nu există idoli, și un singur principiu e inalienabil, dreptul de a pune la îndoială orice.
Ai dat deja cu gheara – al doilea avertisment, gust stropii de sânge ce-mi curg pe obraz, au aromă sălbatică, mmmm, acum e rândul meu…
Dă-mi de știre; Noemi, când ești gata de luptă, când domeniul e curat, eu sunt gata…
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
s-ar putea ca trapa si latul de gat sa fie mai aproape decat crezi, victor potra.daca ti-as spune, de pilda, ca idolii mei functionali sunt ideile simple si clare, presupun ca n-ai marsha intr-o lupta care ti-ar aliena propria inteligenta si ar face superfluu orice joc cu handicap.chiar si sonoritatea vag sangeroasa a termenului de \"lupta\" imi zgarie lejer timpanul, admite, deci, ca taxonomia ta din modelul agonic este, daca nu primitiva, atunci cu siguranta incompleta si partial inoperationalizabila , iar savana include si lighioane pe care ierarhiile si cruciadele le lasa complet reci.
iti spun simplu si clar, deci, urmand a-ti traduce singur, baroc si ardent
admit ca domeniul luptei contine idei, principii, stiluri si convingeri diferite. nu vad de ce-ar contine si paradigme existentiale, a mea si a ta, adica, atata vreme cat nimic n-a demonstrat ca aerul meu iti este toxic , ori al tau, necesar mie
admit ca stralucirea sinapselor e un spectacol care creeaza dependenta irepresibila, dar si cenusa radioactiva e stralucitoare
admit si pretind ca domeniul luptei sa aiba un bushido, dar, inainte de onoare si spectaculozitate, trebuie sa aiba un sens, un scop, o ratiune, clara si limpede
admit ca m-ai re-creat cumva, in scrierile noemice, e dreptul tau de creator, precum al meu este acela de a trece, aristocratic, cu vederea, ori de a marai in surdina
admit toate acestea, dar nu sunt de ajuns.nu-mi doresc nimic de castigat, nu vad ce as avea de aparat, nu stiu la ce mi-ai putea fi tu bun.
vorbesti prea mult, prea tare, prea ...excesiv. excesul, devenit rutina, ma oboseste, nu ma stimuleaza. fiind al tau, nu ti-l judec, dar nici nu mi-l fac complementar.
ramane inca in suspensie, miza

iar acel \"fiind ceea ce sunt\" ma impresioneaza exact la fel de mult ca ceea ce sunt, eu insami
0
@victor-potraVPVictor Potra
Evident că miza nu ești tu, cum ai putea fi tu o miză, o persoană reală, într-o aventură ideatică virtuală, și mă bucur că decupezi din start în direcția aceasta…
Trapa și lațul erau o metaforă, nu sunt dependent de agonia nici măcar ca existență scriitoricească, deci mă lasă rece cât de aproape sunt, sper doar să nu întrerupă nimeni prematur acest „quest”, făcut în doi, căci e în doi, chiar dacă e adversitate în pozițiile inițiale.
„Luptă” zgârie, ai dreptate, e mai degrabă înfruntare socratică, dar rămâne regula „no prisoners”.
Taxonomie o să fac în timpul liber, deși e necesară - e efort în minorat, poate o să ne scutim de o bătaie de cap pe drum și o să mai descoperim ceva specii noi, cât despre reptilele pe care le lasă rece totul, sunt curios să văd cât de repede le crește coada la loc, după ce mușc din ea…
Baroc și ardent e Poetul, nu strecura ilicit modele peste imaginea mea. De aceea Poetul posedă Tangerinul precum găina păstrează în gușă o mărgică, de aceea eu Îl călăresc cum vreau, fără a fi în competiție cu cineva anume întru această trăire.
Simplu și clar îți răspund:
- Aerul tău nu e nici toxic, nici geriatric, dar clar prilejuiești hiperventilație adoratorilor. Dependență halucinantă. Aceasta este o miză.
- Sursa luminii poate fi mai puțin importantă, chiar dacă o opțiune duce cu ea încărcătura dezastrului, rămâne mișcarea generală de floarea soarelui, după … Soare. Nu ar trebui să adorăm pe nimeni. Aceasta este o miză.
- Sensul, scopul, rațiunea luptei, sunt piedestalul pe care este cocoțată imaginea ta, deja desprinsă de tine, și aceasta indiferent de voința ta. Încearcă doar să cobori. Chiar dacă nu vrei acest lucru, percepția ta în comunitate reduce la tăcere. Aceasta este o miză.
- Nu te-am recreat, repet, nu tu ești miza, e doar, poate, o nouă schiță de Fratele cel Mare, în varianta binevoitoare, care încearcă să scape de dependența accidentală creată în jur. Noemi, cea scrisă, a adus lumina, s-a trezit cu dependența. Are de depășit adorația revelației, pentru a duce creația până la capăt. Aceasta este o miză.
- Nu țin să fiu pe post de digestiv pentru tine, a treia oară spun: nu ești tu miza! Concret, probabil că sunt interesat de persoana ta reală cam tot atât cât ești tu interesată de a mea. Nu am a-ți fi bun ție în această călătorie, te invit doar să fii zmeul, întru care se poate produce o luptă: cum se nasc dependențele, ce sunt ele? Vorbesc eu cu adevărat despre o luptă epică cu adorația survenită la întruparea conceptului? Este un reper spiritual, foarte bine definit și adulat într-o formă binecuvântat-standardizată, de neatins? Creația, după naștere, mai este dependentă de creator? Tangerinul, de exemplu… Întrebările de dinaintea așezării lumii… Aceasta este o miză.
- Vorbesc mult, pentru că urechea mi-e săracă, tare, pentru că mi-e surdă… Cum e urechea noemică, Noemi? Știu, din Odă: tu vii și spui șșșt… Dar asta e Noemi, cea scrisă. Excesul e o noțiune extrem de personalizată, dependentă de o percepție concretă. Și rămâne să vezi dacă sunt cercuri, sau o spirală, Noemi, opțiunea plictiselii față de repetiție ți-e deschisă oricând. Până una alta, atac o tăcere generatoare de zgomot. Pentru că nu au mai rămas disponibile, permise, decât discursurile în minorat, pentru că există idoli care spun că au epuizat subiectul, aici și dincolo… Aceasta este o miză.

Fiind ceea ce ești, sunt sigur că ai reținut că am spus ”fiind cel ce sunt”. Aceasta este ultima miză.

În sfânta-mi naivitate, te întrebam de un bushido al confruntării. Mi-ai răspuns, „simplu și clar”, că și tu îl pretinzi. Sincer, mi-a ajuns acest preludiu până peste cap, până la urmă, a trăi este un lucru riscant.

Am să te rog să taci o tură, am a-ți răspunde la crin… Prea multe desene cu gheara în aer în comul ăsta, e momentul să sfâșiem ceva concepte…
0
@victor-potraVPVictor Potra
Primo: să vedem dacă avem miză cu Tangerinul. Așadar…
Cine poate spune cum trebuie citit un text? A fi autor îți da dreptul să hotărăști unde trebuie să privească gândirea? Până și Dumnezeu a lăsat liberul arbitru, Noemi! Indiferent ce ar fi Tangerinul, nu văd de ce ai fi tu mai îndreptățită decât un altul să hotărăști ce efecte trebuie să aibă, cum trebuie citit, cui îi este dat!... Phoethului!... HA! O căzătură, crescută doar prin opoziție! Și ce bine se simt poeții, astfel definiți, când le spui „beach, take a bow!”, în Tangerine… De altfel, mă unge la suflet… Dar să-l proclami Crin e perversitatea supremă! Iubiți ceea ce vă umilește! Mirosiți, vă rog, cu grijă, vă amețește, și, Doamne ferește, dacă atingeți caliciul!... Nu pot decât să mă bucur că ai avut parte atât timp de o curte de sicofanți în jurul tău, dar Tangerinul merită mai mult… Mai mult decât i-ai hărăzit tu! Mă merită pe mine, de exemplu, ca cititor, care să se regăsească în el… Crezi, Noemi? Crezi în scrieri care se scriu printru tine, și apoi, odată aruncate lumii, nu-ți mai aparțin? Probabil că nu, atunci când proclami „tangerinul nu este licitabil. nu se negociază, nu este divizibil, nu este fanion de club pe stadion. crinul luminos există, deși nu poate fi al tău, pentru că este deja al Poetului.” Cine naiba licitează?! Îl am citindu-l, punct. Și chiar nu intenționez să negociez nimic, nu am nimic în plus de cerut de la tine, ai dat ce aveai de dat, în ce mă privește! Divizibil… Ha, din nou! Chiar dacă o persoană face dragoste cu mai mulți, la un moment dat face dragoste atunci, indivizibil, cu cineva anume! Dacă nu cumva face sex în grup, și în cazul ăsta vorbim de altceva, nu am auzit de „hai să facem dragoste în grup”! Eu unul fac dragoste în mod repetat cu Tangerinul tău nedivizibil, și ca rezultat apar scrieri: oda noemica, licitația noemica și , precum am spus, mai urmează. Pentru că nu m-am săturat! Nu întreb ce poți tu să faci ca să împiedici asta, ar fi stupid, doar n-o să te intereseze ce fac toți nebunii cu scrierile tale, dar te întreb: ce drept ai, ca să vrei să împiedici trăirea în lume a Tangerinului?! Îl vrei fecioară, un fel de crin ofilit în mănăstire? Intangibilitatea pictată până acum pe pereții agoniei, de diferiți artiști, sugerează icoana. Eu vin și spun: e contrafăcută! Tangerinul tău știe să facă dragoste formidabil, l-ați canonizat nevinovat! Deci nu mi-e crin, Noemi, și-mi rezerv dreptul de a afla ce este pe viu, fără închinare și fără prezervativ.
Și putem exclude pe viitor replicile „populare”, gen „fanion de club pe stadion”? Consumă inutil din polemică…
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
bine, domnule, am sa fiu academica
te-ai indragostit de tangerin? foarte bine.ia-l de nevasta si umpleti lumea de copii
va dau si zestre

0
@victor-potraVPVictor Potra
Așteptăm zestrea mâine, de dimineață, poate să fie și după prânz dacă ești ocupată. Între timp, eu și Tangerinul te rugăm să ne scuzi, avem ceva treabă în noaptea asta, creeăm ceva - el dictează și eu scriu, Doamne, ce mai naștere, zău că te-ai gândit bine cu zestrea!...
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
uf, ce fericire, ce imensa usurare.....ma temusem grozav ca naturelul meu ontologic iti facuse cu ochiul, naiba stie cum, ma si vedeam cu ledurile palpaind pe avarie printre caninii tai de bestie anomica, ce mai, ma si vazusem franta in doua et toute nude de charisma la tine in bot si mi se zbarlisera toti fragezonii din coada.asa, acum, ca m-am relaxat, stai sa-mi strang fustele , sa ma dau jos de pe soclu si sa stam nas in nas, fara masca pe figura, nu, nu, stai linistit, n-am crinul la mine, oricum refuza categoric sa dea cu nasul de tine.
sa stii ca esti dragalas cu aerul tau martial si exaltat, de rebel pasional pus pe deztelenit timpane pietrificate si jumulit concepte geriatrizate , ca sa nu mai vorbim de fecioarele mitologice , bune de trantit strasnic in tufisuri tepoase, dar cavaleresti.adica, lady, ti-ai facut treaba, ai facut tangerinu\', ce vrea el sa spuna si ce treaba are \'mnealui in lume si cu sufletu\' meu de rebel care sunt cel ce sunt, nu mai e treaba matale, mergi la manastire, mergi de serenizeaza-ti gradina, ca poate ai treaba si eu te retin.

pai, ai dreptate aici.doar n-o sa ma intereseze ce fac toti nebunii cu scrierile mele.so, liber la tangerin, iubiti-va anomic si cu patima, mmmmmmmm, ce bine miroase sangele proaspat, nu-i asa.?
ca eu chiar am treaba, merg cu Poetul sa plimbam crinul


0
@victor-potraVPVictor Potra
Am întârziat o zi pentru a te observa în liniște, Noemi, în mediul tău natural, comul de pe Agonia. Eram curios dacă intuiția unei paradigme în care ești parte va fi confirmată de interacțiunile concrete. Ziua de 5 septembrie a fost mai mult decât satisfăcătoare. Iată comurile tale din ziua de alaltăieri:

crystal voice:
legea unu, aliana: nu terraforma
noemi kronstadt [05.Sep.08 23:15]

rien ne va plus:
un ceremonial perfect, ca cel al ceaiului, in gradina
noemi kronstadt [05.Sep.08 17:48]

harjoana leilor, comme on dit:
exista incaierari nobile, leonine, din care pradatorii mici ori doar imberbi pot invata ca dintr-un turnir cu cavaleri autentici
eu vad o singura parohie aici, taciturna, sprintara ori ardenta, aceeasi
noemi kronstadt [05.Sep.08 17:29]

nu-i glas sa intoarca pornirea:
un bacovia brumarit, oarecum.....chiar imi place cumintenia asta fals sfioasa, cu privire flamanda printre degete ordonate
noemi kronstadt [05.Sep.08 13:12]

Ce avem mai sus? Eu văd patru întrebări, într-un limbaj extrem de condensat, deschizătoare de explorări în multiple direcții, unele punând chiar premise la îndoială. Ce văd ceilalți? Patru sentințe sibilinice. Uită-te la reacție, la răspunsurile lor, la tăcerile lor, la modificarea abordării din comuri, înainte și după intervențiile tale. „Oracolul s-a pronunțat”. Ești prinsă în capcană, Noemi, în capcana uni paradigme vechi de când lumea, a răspunsurilor fără întrebări.
Povestea scrierilor noemice e simplă, până la urmă. O ființă densă, cu o viziune matură, pune într-o metaforă cu reactor ideatic de autoîntreținere, o filosofie a vieții și a spiritului, atât de pură, simplă și concentrată, încât toată lumea rămâne cu gura căscată. Apoi spune, aceasta sunt Eu, acesta e Crinul. Eu – trăirea, Crinul – viziunea spirituală. Tangerinul.
Cvasi-instantaneu, persoana și metafora, ca ansamblu, încep să funcționeze ca oracol în comunitate. Faptul că suntem într-o comunitate poetică, care potențează metafora și o diversifică, nu face decât să accelereze procesul și să-i crească exponențial randamentul de convertire. Suntem obișnuiți cu oracole mari, la scară planetară, marcând istoria. Isus, Alah, Buddha, Nostradamus, Marx etc. Nu le mai vedem pe cele din șirul discret al micro-comunităților, oracolele locale, și cu atât mai orbi suntem când ni se întâmplă nouă, când aderăm, cel mai adesea inconștient, la mecanismul oracular. În esență, acela de a lua răspunsurile de-a gata. Acesta este fenomenul pe care îl relatează, metaforic, Oda Noemica: punerea în mișcare a unui oracol.
Un oracol, însă, nu funcționează de unul singur, el are sens ca fenomen în interacțiunile umane. Presupune o comunitate și un centru oracular: doctrinar, metaforic, charismatic. Datorită capacității de generare și diseminare a informației, în epoca noastră, persoana care a generat oracolul nu mai are nevoie de mitologia „dispariției”, nu mai „trebuie” să „moară” pentru ca mecanismul să funcționeze. Ceea ce ridică o nouă problemă: ce va face generatorul de oracol, „persona”, confruntată cu oracolul, care devine deja capcană și pentru ea?
Revin din nou la exemplul tău concret: întrebările pe care le adresează „persona” comunității sunt percepute de o largă majoritate ca răspunsuri, inatacabile prin înseși infailibilitatea generării, „de la sursă”. Densitatea de limbaj, potențând spargerea de limite și gândirea pe mai multe straturi, este exprimare sibilinică pentru receptori, ceea ce stabilizează suplimentar poziționarea ca față de niște sentințe. Ești prinsă într-o capcană oraculară, de același tip ca cea descrisă magistral de Frank Herbert în „Împăratul-Zeu al Dunei”.
Tu, fiind spiritual ceea ce ești – Crinul – nu am nici o îndoială că te afli, ca „persona”, în stare de război cu oracolul. Trebuie să-l dezmembrezi cumva, pentru ca întrebările să se facă auzite din nou.
De aceea ți-am spus că mă lupt cu tăcerea și cu zgomotul în același timp: absența întrebărilor potențează viermuiala cuvintelor. (precum în oda noemică: „noemi-nzidită vine și spune ‘șșșșșt…’ Toată creația se uită mirată-n jur: ‚De unde se-aude?!’)
De aceea Tangerinul nu mi-e crin, deși îmi este, ceva, puternic… E o datorie față de ființa mea să-mi definesc singur percepțiile, să nu le iau de-a gata.
Orice generator de oracol cu o doză de sublim în sinea-i, va fi pus în fața problemei dezmembrării oraculare, în fața deconstrucției paradigmei răspunsurilor fără întrebări, zidită în juru-i. În punctul înzidirii se termină Oda Noemica, și problema e pusă.
Deconstrucția trebuie să îndeplinească minim trei condiții.
- să fie asumată de bună voie și împlinită chiar de oraculizați, altfel fenomenul continuă indiferent de revolta creatorului. Asumarea benevolă nu implică în mod necesar și conștientizarea. Participanții la „licitație” se înghesuie să fie parte din acest „cirque”, cum i-a spus Cozan :), și fiecare e ferm hotărât să plece cu o bucățică acasă. Licitând, ei săvârșesc deconstrucția.
- să fie spectaculoasă, memorabil-dureroasă, o lecție de neuitat. Ceva suficient de puternic încât să țină departe paradigma răspunsurilor. Nu trebuie să intervină uitarea, deconstrucția nu este o întoarcere în punctul zero, altfel un alt oracol se va înființa și paradigma revine. În Licitația Noemică, „licitatorii” își pierd esența anterioară, rămânând fără „Rimele Sterline”, care îi recomandau ca protipendada comunității, își transformă, fie și temporar, identitatea, într-o excursie către origini totemice, animale – prin măști – și participă ecumenic la dezmembrarea Frăgezimii Sale, își mănâncă zeul. Nu e o experiență ușor de uitat.
- ultima condiție a deconstrucției – să lase o nouă formă a creației inițiale. Ca un șir de cuante discrete, neadulabile, ale revelației care a prilejuit inițial oracolul, ceva care să-l înlocuiască, un generator de întrebări. Frăgezimea Sa nu dispare pur și simplu, lăsând locul gol, liber pentru instalarea religiei „amintirii Sale”, ea lasă „fragezonii”, perfect capabili să-i hăituiască pe posesori pe drumul către întrebări. Atenție, fragezonii nu sunt icoane, nici micro-oracole sau profeți personali, se va lămuri în a treia scriere ce sunt. Deocamdată, sunt un început de drum.
A treia scriere este experiența căutării întrebărilor, după deconstrucție, printru „fragezon” și posesor. Este și o căutare, a mea, personală. Ce mi-e Tangerinul? Am să discut cu unghia Frăgezimii Sale, și prima înființare ontologică va fi a regăsirii propriei ființe, printru ființarea altuia, fără predare în adorare.
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt
ai inteles , deci, de ce a trebuit sa licitez eu insami capul fragezimii sale si carei exorcizari personice trebuie supus crinul.fiindca orice experiment noematic are drept miza dualitatea hegeliana a experimentatorului, aici si numai aici, vom vana, hegelian, impreuna

al treilea avertisment:
0
@victor-potraVPVictor Potra
Noemi, am înțeles prea bine ultimul tău comentariu. Asta nu înseamnă că îl și accept.
Am ezitat îndelung în a-ți mai spune ceva. Motoarele pentru dialogul de aici și-au epuizat combustibilul.
Nu cred că vom vâna hegelian împreună, pentru că eu, între timp, am devenit ușor dionisiac. În lungul timp trecut de la dezbaterea noastră, s-a copt ceva. Am să mă pun în fața paginii albe, și vom vedea ce.
Mulțumesc pentru vânătoare, schimbăm jungla.
0