Nistor Mircea-Iulian

Imi pare bine de reintalnire. Voi reveni asupra lor, si asta pentru ca ma simt dator sa o fac. In rest multumesc de citanie si promit ca incerc sa ma las de obiceiurile proaste. Da\' tot mai am reminiscente :))

Nota ramane la locul ei. Poezia e a mea si fac ce vreau cu ea. :)) Promit sa revin asupra scrierilor dupa ce voi reusi sa pun pe site tot ce am facut in septembrie. Pana atunci imi cer scuze si imi fac un nod.

\"I-a dat una, indraznet
De l-a urcat pe cotet\"

Nu stia iada sa dea
In cocos cu altceva
Decat cu un \"Ma scuzati\"
Si \"Va rog domnule, nu dati!\"

Caci cocosul nu dadea
Prea tare in capra mea
Stia, ca-ntre dobitoace,
E caprita, n-ai ce-i face

Multumesc de citanie, sper sa mai ai de ce reveni.

Am tinut cont de sugestia dumneavoastra si voi incerca pe viitor sa o introduc si in poezii.

Aveti dreptate si voi incerca sa corectez cele constatate de dumneavoastra, dar nu chiar acum. Imi pare bine de citeala si sper sa va placa altceva de pe aici.

Frumoasa povestea semintei pentru care solul propice il reprezinta obscuritatea unui altar si careia timpul pare sa-i sopteasca la nesfarsit \"Nu inca\"
Imi place mult \"Ar fi sădit-o-n raza călduță din vitralii\"
Si marea e frumoasa atunci cand este tulburata.

doamnei Cardas: multumesc de parere si este notata acolo unde trebuie, va asigur

pentru Linea: poate o sa revin, dar sigur nu acum. Sau cine stie... :) Astept si alte treceri si o sa incerc mai mult...

Seamana atat de putin cu o poezie ca nici nu trebuia trecuta la aceasta categorie. Voi incerca sa fiu mai atent la catalogarea textelor. Multumesc de trecere si de parere

Sincer nu m-am gandit la o astfel de cariera. Confirmarea sper sa vina si as fi extrem de fericit. Multumesc mult de incurajari

Eu credeam ca este vorba despre fantasma firava si uneori greu de deslusit a sperantei sau impacarii omului cu sine insusi sau cu fortele superioare in noaptea de dinaintea unui eveniment. Evenimentul ii va schimba pe vecie statutul sau in univers. Darrrr.... :((

Am fos acum cativa ani la o sesiune de \"explicare a bibliei\" in cadrul unei secte pe care nu o nominalize pentru ca nu stiu care este. Am intrat eu, o domnisoara care era mai mica cu un an sau doi decat mine si cu un catel alb intr-o incapere destul de mica. Dupa ce am citit o bucata din biblie, cand eu cand ea, a inceput sa-mi explice ce intelegea EA din acel pasaj. Vorbea mult, coerent si nu se contrazicea in idei, cel putin in mod vizibil. Vreau sa spun ca am plecat din acea incapere fara sa-mi aduc aminte pe unde intrasem. Mi se facuse atat de frica de ceea ce mi se intampla incat i-am zis in mod direct ca nu o sa le mai calc pragul. Cred ca asta se intampla in toate aceste cazuri. Dupa un an am intalnit-o iar, de data asta intr-un loc public si am facut-o sa renunte singura la discutie prin argumente care nu aveau macar o baza logica, nicidecum teologica. In momentul in care cei in care ai incredere ca te ocrotesc iti fac asta ar trebui sa fii nebun sau foarte deosebit sa poti iesi din asa ceva. Vointa nu mai joaca o asa de mare insemnatate, mai mult norocul.

De ce sa nu nominalizam? Denuntam islamismul pentru violenta sa, denuntam catolicismul si ortodoxismul pentru inchiderea lor. De ce sa nu denuntam toate problemele?

Cred ca oun astfel de razboi, sau daca nu vrem sa-l credem asa atunci lupta, are victimele sale. Nu conteaza de ce parte a baricadei sunt, ele sunt mai presus de toate victime. Si nu cred ca legea ii va putea face pe acesti oameni care nu mai pot gandi sa se opreasca in fata ei, oricum putini o fac. Ca nu se poate face ceva iar nu sunt de acord. Pentru ca o discutie de genul acesta poate ajunge printtr-o intamplare la urechile cuiva care sa se schimbe sau sa schimbe. Oricum, nu exista varf care s anu se toceasca.

Pe de alta parte orice exista pe lume isi are si partile bune. Daca le depasesc sau nu pe cele rele este cu totul alta poveste. Si mai presus de toate nu putem nici macar ghici efectele tuturor lucrurilor in anii ce vor urma.

Ș-apoi în demoni vă schimbați
Și v-aruncați asupra celor
Îmbătrâniți și înspăimântați
V-au tras spre-adânc prin vrerea lor

Aveți dreptate. Poeziile acestea sunt sentimente sau emoții momentane. Eu, sincer, nu le recitesc decât pentru greșeli de dactilografiere. Poate sunt tributar unei filozofii japoneze pe care am desprins-o dintr-un documentar: totul trebuie să iasă perfect de la prima încercare. Acolo era vorba de pictură și de scrierea caligrafică. Voi încerca să scap de ea întrucât sunt balcanic și latin. Mulțumesc mult de observații.

Nu știu cât de familiarizată ești cu genurile de muzică de rock alternativ sau de art-rock, dar mie această poezie îmi trezește aceeași impresie ca și cele două genuri complet diferite din punct de vedere melodic. Asemănarea dintre ele o reprezintă profunzimea ideilor și temele ce sunt abordate. Același lucru și despre poezia aceasta.

În afară de ține-o tot așa nu pot să spun multe. Oricum, deși formația profesională n-ar trebui să îmi permită așa ceva, matematica îmi dă în continuare mari bătăi de cap. Și am învățat că de ceea ce îți este frică este mai bine să râzi, chiar dacă intenția ta nu a fost asta.

Mai în glumă, mai în serios, am spus mereu că pentru această țară cel mai util lucru ar fi să o înconjurăm cu gard și să punem plăcuțe cu \"Rezervație Naturală\". În direcția în care merg lucrurile de azi Romănia va deveni ori o groapă de deșeuri toxice, ori un loc de relaxare pentru euro-pensionari. Și în primul și în al doilea caz va fi foarte liniște. Așa că arta va avea toate condițiile să se dezvolte. Doar știm cu toții cum s-a născut românul...

\"Pe un munte într-o țară foarte-ndepărtată,
Stă un om cu ochii-nchiși și spune ce ne-așteaptă.
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun,
Căci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun.

El stă singur și liniștit,
Dar în ochii lui închiși
Vede al lumii asfințit,
Nebunul cu ochii lui închiși.

Zilele trec una după alta sus pe munte
Și vocea lui se-aude clar spunând foarte multe;
Lumea cea întreagă se-oprește să-l asculte,
Îl crede un nebun ce-ndrugă multe vorbe-absurde.

El stă singur și liniștit,
Dar în ochii lui închiși
Vede al lumii asfințit,
Nebunul cu ochii lui închiși.\"

Deși știam textul am încercat să îmi ling coatele și prima oară, și a doua oară(și m-au durut umerii de fiecare dată). Și asta nu cred că mă face mai prost. Îmi place să încerc să contrazic lumea și dacă ar fi să ne uităm în urmă avem exemple multiple de oameni care au încercat să-și lingă coatele în multe domenii. Uneori au reușit, alteori nu. Cei de după au profitat însă de durerile lor de umeri și de încăpățânarea lor. \"Dacă soldații ar fuma/ N-ar mai bombarda și masacra\"(Vița de Vie - \"Varză\") :D

Ideea de a prezenta ca o stihie a naturii este superba, in opinia mea cel putin asa ar trebui sa fie. Aplauze cu toata palma.

Cred ca putem fii acuzati de multe da\' nu de lipsa de idealuri. Cat despre poezie tin sa remarc \"Și un miros sălciu și fad de teamă\", atat prin constructie cat si prin idee. Aplauze cu toata palma.