ninel vrânceanu

S Elena îți trimit un trandafir e floarea inimii, te-ar putea înțepa, te-aș putea răni... dar e mai aproape chiar și decât mine, prin parfumul lui vreu s-ajung la tine; are doar un

De te-aș iubi cât ține lumea, Mă tem că e puțin și efemer; Iubirea va trăi de-a pururea, Peste pământ, văzduh și cer; Iubirea-i sentimentul nesupus, În drumul ei nimic nu este greu, Când

am fost împreună o noapte sub lună, uniți în plăcere dând jos bariere; dar timpul aleargă, clipa se scurge, ce valuri să șteargă unde ne-om duce?

microbul meu juvenil s-a jucat cu timpul și l-a scos din joc, l-a otâncit zdravăn rupându-i picioarele; acum nu poate să mai alerge, s-a oprit să se încarce cu praf, e hrana timpului, dar

calc adesea pe urmele pașilor mei, acum mai apăsat poate sufletul a câștigat greutate ori amintirile s-au adunat, dar sigur ele se iubesc între ele, se cunosc bine și au legat prietenii, sunt

întrebi dacă te vreau, și mă întrebi ce simt nu am răspuns mai bun să-ți dau decât că vreau să te alint; ești tot mai dornică mai vie, mai profundă îmi faci speranța mai statornică și luna

vreau ca țara mea să fie Þara Cocorilor țara iubirii și Þara Mormântului Sfânt de noi să fie omologată Scara Valorilor și impusă Judecata din Cer pe Pământ; aici să fie și Casa lui Moș

cine și ce ne aduce aici, unde și cum vom ajunge? până când vom fi așa mici la cine mai avem a ne plânge?! eram așa de blânzi și iubiți atât de veseli și harnici niciodată n-am fost prea

nu doream să simțim dacă se poate mai jos nu doream să trăim neputința atât de absurd, încât să aflăm cât de gol e sacul la fund, a trecut timpul, s-a scurs sângele stors nu

Rămân așteptând un semn de la tine Acele cuvânte ce schimbă destine, Dă-mi fiorul cu sens de speranță Ce ține sufletul mereu în balanță! Privirea ta plină de pură tandrețe Tot sufletul tău

Pământul trimite semne spre noi, Se vrea curat că-i plin de gunoi Pare că se mișcă exact, uniform, Dar se clatină dacă oamenii dorm; El este deschis și fără secrete Dar bolile lui dau semne

mi-am călcat pe suflet cu un gând înroșit, a rămas încins, frământat, ispitit; am fugit cu gândul uitând sufletul arzând, în fugă s-au adunat multe gânduri, focul sufletului le

visele se înalță îmbrăcate în alb, poartă făclii, plutesc mai ușor s-au lepădat de ispite, urcă spre cer, pentru a duce Lui mulțumiri.

Mi-e dor de gingășia ta, Aș vrea ușor să te-ating Să simți acel fior de nea, Petale de cireș ce ning; O clipă să trăim veșnicia, Rămânând fideli numai nouă, În inimi picurând armonia, Din

În lumea lui din mediul acvatic, Un peștișor alunecă singuratic; Apele i-s tulburi, marea e rece, În mediul lui ceva se petrece; Înoată căutând un mediu mai bun Potrivit pentru un pește

La Școala Bisoca astăzi e sărbătoare Aducem un omagiu unui om de valoare, Unui nume purtat cu mândrie de școală O personalitate în cultura universală; Acest fapt de cultură și conștiință Este

mi-e poftă de ciorba de cighir de leuștean tocat încet, de mirosul lui amestecat cu aburii de mămăligă în tuciuleț; mi-e dor să aud sunetul buciumului pe \"Muche\", să-i simt gustul de doage

Deși se produc mari emoții în noi Avem nevoie de multă diplomație, Nu vrem din pământ să facem noroi Zădărnicind un sentiment de frăție; Acum este nevoie de spirite tari Ca durerea să nu

de ce iubire mă pedepsești împărțindu-mi fiecare clipă în două? cât zbucim mai vrei să trăiești pentru a redeveni picătura de rouă! dacă uneori strălucești de ce alteori îți pierzi

Mesaj pentru G2O, iar acum pentru G8: Voi sunteți și puterea celor ce nu pot, Poate că-i ignorați, și poate-i umiliți Dar uman ar fi să-i ajutați, să-i ocrotiți; Și ei sunt vrednici, totuși,