Strivește-mi gura cu-n sărut!
copilă dulce ca și seva unei mure coapte, iubește-mă și ziua cum m-ai iubit-n noapte, dă-mi ochii tăi văpaie dintre lavele și abis, sărută-mă cu patimă și du-mă azi în paradis! ia-mă-n
NVninel vrânceanuOmagiu
Cine sunt? Cine să fiu! POEM INSPIRAT DE EVENIMENTUL ANIVERSAR, ILEANA VULPESCU, LA CARE AM FOST INVITAT. de Ninel Vrânceanu în Mai 5, 2014 la 7:30am eu sunt un oarecare, legănat de
NVninel vrânceanuE toamnă, doamnă...
e toamnă și-n fructul primăverii must... privește-ți în oglindă trupul gol și ud! vei ști de unde își ia toamna dorința desfrunzirii... în rotunjimi de palme vei afla al gurii mele
NVninel vrânceanuSageata in cerb, cerbu-n genunchi...
Ah Doamne, stau și mă-ntreb Ale mele sunt toate grijile acestea, Ori sunt moștenire din partea strămoșilor, părinților,părinților, mei...!? Mă lupt parcă mai speriat ca un cerb Când trofeul
NVninel vrânceanuVino in zborul meu
aveam un dor să ți-l trimit, din locul unde dorul doare, în el se înalță-un infinit, dar se oprește în pudoare... ori poate că și azi mai știe de timpul inocenței lumii, ori lui e teamă să
NVninel vrânceanuPrimei noastre trairi
mi-e dor să-ți cuibaresc obrajii în palme, din trupul tau s-mi refac leaganul dorului, să retrăiesc infinitul exploziilor calme în profunzimile comuncării netrecătorului. atât de dor mi-e să-ți
NVninel vrânceanuUn timp pentru noi
și dacă iar mi-e dor de tine pentru că dorul mi-l seduci, e dor ca timpul din destine, pe care fiecare treaptă urci; iar dacă zorii ne iau visul în port-făclii de aur alb, noi reformăm chiar
NVninel vrânceanuTu esti o stea din carul mare
Este luna venirii mele pe lume, Azi timpul m-apasă cu clepsidra-i jumate, Am plantat multe vise să înmulțesc o minune, Încă nu-i rod, dar semințele-s coapte. Un fior îmi readuce frigul
NVninel vrânceanuUn dor instinctual
de unde să te iau când sufletul îmi arde, iar trupul îmi îngenunchează cerșetor? cum să-ți șoptesc acum cuvinte tandre când tu te-ascunzi... în gându-mi chinuit de dor! cânt ruga unui cerb
NVninel vrânceanuO mână întinsă
un izvor de patimi ai stins cu trupul, apa țâșnește fluidă acum din alte străfunduri; ai zădărnicit speranța înțelepciunii de om prea devreme născut din culpă ereditară cauți prin destin un
NVninel vrânceanuMi-e dor de dor
mi-e dor de un sărut în taina înserării alunecând spre zori ca un suspin, mi-e dor de un alint în șoaptă de un zuluf rostogolit pe sân, mi-e dor s-alin tot zbuciumul neîmpăcat de
NVninel vrânceanuPrimăvara iubirii
Caut o speranță-n statornicie Prin hățișul de trăiri efemere, Vreau să am clipe de veșnicie Hrănind chiar aparente himere; În sufletul meu curge iubirea Trecând peste doruri spontane, E
NVninel vrânceanuNemărginirea iubirii
demon de-aș fi m-aș pocăi pentru tine, și m-aș face rugul păcatelor noastre, în flăcări aș arde ispitirea din mine, cenușă s-ajung la o rădăcină de astre; de-acolo aș coborâ cu lumină să te
NVninel vrânceanuCiudată nefericire
Privesc cerul, de ieri a coborât mai aproape, muzica știe misterul, un suflet a vrut să-l îngroape în lacrimi și-n lumină din lumini de la stele și-n patimi... ...prea mult nisip când facem
NVninel vrânceanuIubirea învinge rațiunea
Dacă ai ști cum port iubirea ta, Ca pe o cruce plină de miresme, În sufletu-mi mereu va rezista, Precum în mănăstiri catapetesme; Îmi voi duce visul până departe, Către eternitatea viselor
NVninel vrânceanuIubire matinală
Mi-e dor de acea dimineață devreme Când sufletul tău este inima mea, De șoaptele în tresărirea de gene, Când răsăritul alintă ultima stea; Mi-e dor de acea explozie matinală, Cu străluciri
NVninel vrânceanuIubita mea
Tu ai trăiri cum nu le știu, În trupul gol ai suflet viu, Flacăra eternității unei clipe, O reaprinzi prin gesturi simple; Puterea ta stă într-o stare, Instigă rațiunea la abandonare, Când
NVninel vrânceanuVoi reveni
nu mai scriu, mi-au păpat cuvintele câinii, lătrau, dar credeam că nu mușcă, astfel mica mea bogăție o dăruiesc pâinii, și lor le fac în suflet o cușcă; speram să nu se întindă pentru o
NVninel vrânceanuVestitorii
Ați văzut? Au apărut ghioceii, au ieșit odată cu mieii, că sunt la fel, albi, blânzi, plăpânzi sunt de bine vestitori, atingerea lor ne face o clipă visători, primăvărateci, vioi, mai
NVninel vrânceanuÎți cer un loc în amintiri
Învață-mă să uit de tine, să am păianjeni în ochi, lacrimi albastre să-mi curgă senine, când alerg singur prin cotidian, ori când din amintiri mă alungi, să rămâi doar tu, eu să
NVninel vrânceanuPlantația mea de vise
În anii trecuți am plantat multe vise, acum o parte din ele s-au copt astfel rodesc unele de iarnă atinse, unul din ele chiar s-a răscopt; acum veghez zi și noaptea-n grădină, să-l desprind de
NVninel vrânceanuEminescu
Este ziua unui spirit înalt, Eminescu geniul de neegalat, În noi și-n cultură părinte, Gen unic al iubirii-n cuvinte, Rămâne măreț și nepieritor, Reper în destinul unui popor; Te
NVninel vrânceanuDestinele nopților
nopțile mele rămân predestinate, au rolul doar de ele știut, unele sunt senine, bolți înstelate, altele...create din smoală cu lut, oricum ar fi au darul de-a scrie cu lumină în cartea de
NVninel vrânceanuRecitalul iubirii nocturne
albit de iubire este sufletul meu și flacăra albă urcă spre tâmple, trupul o fiară mică la pândă mereu, spiritul atinge ce e să se-ntâmple; trupul și sufletul au urme de vers, cu greu le mai
NVninel vrânceanu