Nincu Mircea

Același ieri, același mâine, același eu. Același soare, aceiași lună, aceleași stele. Același drum, aceiași carne, aceiași tăcere. Același vis, aceiași uitare, aceiași minune. Același pământ,

Asemenea florilor beau parfum din apa norilor și răsar din razele soarelui ce desenează în priviri culori privitorului. Și mă legăn între ieri și mâine semănând sâmburii timpului. Din

Prezența ta este cea mai frumoasă atunci când nu ești. Lipsit de trup, nedesăvârșit de existență, cu adâncul înfăptuit din înalt și nesfârșitul din laterale dezlegat de direcții... Nu mă

Nu înțeleg de ce o femeie care este în perioada scurgerii de sânge este considerată păcătoasă și trebuie să se rușineze, să fie exclusă pentru o vreme din lume, pe când un ostaș cu răni sângerânde

Când cânt timpul se rostogolește Și se desfășoară din nou și din nou. E orizontul care întinde pământul Prefăcându-l din neînțelese cuvinte. Când cânt inima împădurește Vocea ce dăruie

Noi nu trăim în noi, Ci în umbra care se întinde Din lumina ce cade asupra noastră. Este un fel de a exista Între pașii pe care îi călcăm Spre a ne duce spre dincolo, Acolo unde umbra naște

Nuanțe în fuioare împletesc norii. Cântând înserează cocoșii. Prin strălucirea lunii din rouă se târăște drumul spre cer. Umbre se întind adumbrind carnea ruginie a înnoptării. Pretutindeni

Nu credem în imaginea pe care ne-a oferă oglinda în care ne privim pentru că ceea ce vedem cu ochii noștri când privim ceea ce reflectă aceasta este altceva decât ceea ce așteptăm să vedem. Cu toate

Atunci când mergi cu soare în spate umbra ți se întinde întotdeauna înainte. De aceea, drumul către izvorul luminii nu trebuie să te preocupe nicicum. E asemenea luminii ce arde. Tu îi

Am ascultat cum s-a aprins steaua care cădea Și am încurajat-o să își adâncească sinele Pentru că din căderi ne putem ridica. Auscultând cum ardea m-am întristat. Însă felul în care ardea mă

Am auzit de un credincios călugăr care aflase de la Dumnezeu că murise o sfântă. Pentru el moartea ei însemna îndumnezeirea și mântuirea promise. Doar că moartea sfintei era peste mare,

A avea mai mult decât ceilalți în timp ce ceilalți au mai puțin nu este o stare care ar justifica injustețea acestei lumi sau inechitatea lucrării divine. În acest context nici răul nu poate fi

Îngerul a vestit pe Maria. Maria este aleasă să nască. Maria va naște ce i s-a dat să nască. Maria este cea anunțată că va naște. Maria este cea care aude cerul. Maria este cea care ascultă

Iubesc, admir, sunt fascinat de răsărit, și nu îmi voi dori niciodată să mă întorc în locul acela din care acesta devine! Voi merge întotdeauna spre apus pentru că oricât de mult mă voi