Poezie

Pelerinaj

1 min lectură·22 septembrie 2021

Mediu

Am auzit de un credincios călugăr care aflase

de la Dumnezeu că murise o sfântă.

Pentru el moartea ei însemna

îndumnezeirea și mântuirea promise.

Doar că moartea sfintei era peste mare,

peste munți, peste ape… într-o altă lume

pe care nu o cunoștea.

Credinciosul călugăr s-a rugat mult într-o noapte.

O rază din cer i-a luminat drumul.

A aflat trupul rece și dur ca o stâncă.

L-a îmbrățișat, a plătit corabia și s-a închinat.

S-a rugat ca marea să fie blândă

să nu tulbure liniștea cerului întrupat.

Marea a simțit că prea mult i s-a cerut și s-a scuturat.

A suflat vânt, a doborât stele și din adânc s-a ridicat

până ce pe cei de pe corabie în sine i-a adunat.

Pe călugărul credincios l-am uitat. Corabia ca o frunză

purtată de vânturi pe ape a alunecat cu sfântă cu tot

și s-a dus fie spre răsărit, fie spre apus.

Nu contează, pentru că pe mare poate călători oricine

spre a căuta tărâmuri virgine.

Cu atât mai mult o corabie fără mateloți,

fără pânze și vâsle, fără călugări credincioși,

fără lume, purtând în pântec o sfântă!

001.019

Nincu Mircea. “Pelerinaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14158143/pelerinaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.