Nincu Mircea

Altădată, demult, mi-am cumpărat mașină. Era dinainte de nașterea mea. Proprietarii o aveau pentru pește. N-am înțeles dacă prindeau sau hrăneau Vietățile bălții cu ea. Știu că am cumpărat-o

Dacă înțelegem că ne înțelegem cu Dumnezeu prin rugăciune, înseamnă că rugăciunea în sine este o limbă pe care toți oamenii care cred în Dumnezeu știu să o vorbească. Că, în lumea aceasta, de fapt,

Păcatul este ceva moștenit. Altfel, nu există nici motiv pentru care Dumnezeu să fi creat lumea. Tot ceea ce face este un joc, În care încearcă să împartă Lucrurile personale La

Privesc umbra pădurii. Din margini Nouri se-tind ca stoluri de pești. Cu ființa mea plutesc peste pagini. Peste apă din apă umbre îmi cresc. Ziua cu mine învie o mie de gânduri, Ca aroma serii

Actul biblic al creației relevă faptul că omul a fost creat de către Dumnezeu din pământ și suflare îndumnezeitoare, ceea ce, potrivit învățăturii creștine răsăritene a devenit un argument pentru

În apus, lângă soarele greu, Se îngrămădesc cărăbuși. Emisfera se întinde pe un perete Petrecând trenuri cochete. Neuronii dezlipesc din rame Oglinzile străzii. Plutesc goluri de

Dacă tu mi-ai spune Că cerul de peste noi E o frunză, m-aș gândi Cât albastru se uscă Devenind ploi! Te rog, așază-te Lângă mine pe iarbă Să ascultăm cum în carne, Unde vor umbla viermii

În mijlocul câmpiei, unde razele soarelui, ca o perdea, acopereau fereastra cerului prin care îl priveam, acolo dorm, ca într-un cimitir, amintirile copilăriei care mi-a rămas demult în urmă. Ce îmi

Trebuie să te zbați pentru orice. Ca să împlinești ceva, trebuie să pierzi Timp din viața ta. Eu mă zbat pentru gunoiul care se strânge Peste săptămână în biserică. Marțea trec gunoierii care

Musca bâzâie din două motive: Ori e un leș, ori e lumină. Deși mereu e clandestină, Aripile nu-i străduie abuzive. Musca este vulturul minimal. Nu are nevoie de cer, ci de miros de

Osămintele clipelor sunt raze Risipindu-se într-o clepsidră. Fulgere și cascade de spații Prin emisfere compunând ecuații. Doar cenușa focului ne mai rămâne, Numai că în inimă nicicând nu

Copilul se juca cu timpul. Îl întorcea, când se termina. Nu i se părea că o ia de la capăt, Ci, se distra cum îi curge… Dintr-o parte în alta. Dintr-o lume în alta. Dintr-o celulă în

Dumnezeu îmi ceruse apă să bea! Îmi pare însă că, de fapt, În sufletu-I cererea Altceva are. L-am întâlnit pentru prima oară Lângă fântână. Sta obosit. Atunci mi-a vorbit. Purta

În zbor, îmbrăcat în fier Din pântecul mamei de ieri, Nor, cu trup însămânțat în cer, Visat de clipa ce crește-n eter... Lovit de raze mereu, Ca de muchia unui alt zeu Ce soarbe pe loc

Clipa gustoasă a frumuseții e obișnuința pe care nu o pot împărtăși decât aceia care beau din același pahar. Este tăcerea ei împletită din lumină și întuneric. Calea distanțelor care dacă nu