Poezie
Sonetul turmei mele
Sonetul turmei mele
1 min lectură·
Mediu
Turma mea de stele a-nceput să cadă
Dansând una, două, ca la promenadă.
Însă nu mă plâng, c-am o emisferă
Cu un cer întreg prinsă-n butonieră.
Turma mea de îngeri am trimis-o-n zbor
Ca pe porumbeii jucători în stol.
Știu că vor veni înapoi la mine
Să-și încarce săbiile cu lumini divine.
Turma mea de vise s-a prins în cuvinte.
Sângerează crudă peste foi livide.
În zadar o mân, în zadar o plâng…
Lâna ei de aur nu o mai adun.
Pot doar să îi cânt duios fluierând
Iarba ce o paște, ceru-albastru, sfânt.
001.400
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Sonetul turmei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/193126/sonetul-turmei-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.