Poezie
Sonetul muncii eterne
Sonetul muncii eterne
1 min lectură·
Mediu
Am înhămat Carului Mare boii din jug,
Cei cu picioare patru de-o viață,
Care ară atât de adânc,
Încât brăzdează cerul pe față.
Cu un bici de foc i-am bătut,
Numai pe coapsele adiacente,
Până au ridicat călcatul pământ
În bolta cu trecătoare comete.
Se cutremura cerul sub pasul lor.
În ochi duceau privirea necunoscută.
Și purtau în inimi același dor.
Trăgând Carul Mare păreau la o nuntă
În care-ncinseseră o horă de zor,
O horă muncită și tot mai măruntă.
001.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Sonetul muncii eterne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/191858/sonetul-muncii-eterneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.