Poezie

Psalm cu melci proaspeți

1 min lectură·7 iunie 2006

Mediu

Calc apăsat prin iarbă

Ca un înger prin cer.

Sub talpă sfărâm melci proaspeți.

O lumină de fulger.

Sunt izvorul ce răsare din piatră

Și corbul ce aduce mâncare

Sfântului părăsit în lumea cealaltă.

Vin la umbra copacului tău.

Tu cauți sensul de curgere.

Eu te însemnez ca și erou.

Te omor pe câmpul de luptă

Neîmpărtășit, nespovedit, fără lumină

Și apoi te fac icoană, tablou

În care lumea să se descopere,

Să se cuprindă.

Nu înțeleg! De ce caut mereu

Izvorul cu apă vie?

Ieri am găsit un robinet.

Mic, firav, desuet…

Mi-am spălat toată ființa

Cu apa lui, chiar și conștiința.

Totuși, nu înțeleg rostul și suferința

Acestui joc cu neputința!

Uneori pasul mi se afundă

În umbra ce o duc cu mine

Și se rupe trosnind. Ram uscat.

Parcă din toamnă ar fi făcut!

Și mă pregătesc să termin

Ceea ce nu am început.

001.321

Nincu Mircea. “Psalm cu melci proaspeți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/186996/psalm-cu-melci-proaspeti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.