Poezie
Îmi cresc în minte
1 min lectură·
Mediu
Nimic din claritatea cerului albastru
Nu înrădăcinează păduri în alabastru.
Îmi cresc în minte ziduri chinezești
Stavili pentru hoardele gândirii omenești.
Sorb cerul printr-o gaură neagră, alună pe tâmplă,
Atrăgând necontenit priviri tinere-n umbră.
Cu aripi-cuvinte împerechez și ucid
Distanțe creând între lumină și vid.
Un zumzet, un tril, un fior las să se nască
Peste cea mai înaltă a muntelui creastă.
Și pășesc cu bocanci de vinilin printre case,
Ca printre inimi din păsări extrase.
Îmi bate la fereastră lumina și se pretinde
A fi o geană de zare de pretutindeni.
Aștept zăpezile de altădată să vină
Smulg cuvintele cărții sfinte din rădăcină.
Tu treci, an de an, și revii pentru a trece,
Neînțeleasa mea iubire de doisprezece.
001.419
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Îmi cresc în minte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/1785008/imi-cresc-in-minteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.