Poezie

Refuz cu dor

1 min lectură·15 mai 2008

Mediu

Nu îți dărui pasul meu.

Este greu și este lung.

Poate numai Dumnezeu

Să îl ducă în amurg.

Nu îți dărui vorba mea.

Este aspră și pustie.

Are colțuri ca o stea.

Are ură și furie.

Nu îți dărui viața mea.

Este plină de amar.

Are patimă și-i grea,

Ca o rugă din altar.

Nu îți dărui visul meu.

Nimeni nu la-nchipuit.

Singur, numai Dumnezeu

L-a visat și l-a trăit.

Þi-aș lăsa, ca dar, copile,

Cărămizi și rugăciune

Să poți construi din tine

Cerul altora în lume.

Þi-aș lăsa, copil iubit,

Versul alb, versul ritmat,

În cuvânt sulemenit

Să-l împletești inspirat.

Þi-aș lăsa, fiu de muiere,

Cerul plin cu constelații

Și blestemul de avere:

Tot ce faci să dai la alții.

Þi-aș lăsa ce nu mai pot

Într-o viață-a-nțelege.

Tu, al lumii matelot,

Valului să îi fii rege.

001.619

Nincu Mircea. “Refuz cu dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/1783193/refuz-cu-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.