Poezie

Sculptură în cuvânt

1 min lectură·14 noiembrie 2007

Mediu

Mi-a venit să înghit marea neagră deodată

Și lava munților ca vinul din pahare s-o beau.

În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb

Corăbiile între zenit și nadir.

Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.

Te-ai cutremurat și ți s-au surpat zidurile

Când am început toți să scuturăm aripile

De săbii ca niște pene de aur.

Împresurat de jur împrejur de cer și pământ,

Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.

Într-un gând Te-am ucis și Te-am răstignit

Pe o cruce de cer cu lemn sângeriu.

022.560

Despre aceasta lucrare

Autor: Nincu Mircea
Tip: Poezie
Cuvinte: 90
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Nincu Mircea. “Sculptură în cuvânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/1753689/sculptura-in-cuvant

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AM adelina manea✓15 nov. 2007

am citit de doua ori poezia ta. mi-a placut \"marea neagra\' scrisa fara majuscule (si abia acum am realizat ce frumos si metaforic nume i s-a dat!)si mi-au placut prietenii din stele...poezia religioasa a ramas intotdeauna un mister pentru mine...din ce vine dorinta de a scrie poezie religioasa? vine din acelasi preaplin ca in cazul poeziilor de dragoste? vine dintr-un simt interior de datorie (mai mult ca o ofranda)? vine din dorinta de automotivare si atingere a unui \"high\" aproape narcotic pe care rugaciunea si credinta ti-l pot da?...?
anyway, all in all, e o poezie frumoasa, chiar perfectionista cu rima si cuvinte gandite cu grija.

NM Nincu Mircea✓5 feb. 2008

multumesc adelina pentru frumoasele ganduri.