Poezie

Ricoșee

1 min lectură·24 august 2026

Mediu

Eu cântam la vioară.

Dar nu cântam cântecul meu.

Ci doar acompaniam ziua

Cum seara al ei antreu.

Ca și cum în mine visează

Să crească un zeu.

Și, în timp ce cântam la vioară,

În spatele meu, pe perete,

Se înălțau din mine

Înaripate egrete.

Pentru cei ce mă priveau

Păreau că îmi cresc umbre

Din carnea ce, ca un felcer,

De oase o despărțeam

Cu tăieturi scurte.

Niciodată, însă, în inima mea,

Nu mi-a pulsat din sângele lor,

Câtuși de puțin, ritm de stea

Să îl simt viu pe interior.

Pentru că, în privirea acelora care

Văd cum încântată în seară

Și înaripată cu îngerești

Umbre din umbre

Din cânt de vioară

Pentru mine nu eram

Ceea ce văd ei, ci o imagine

A ceea ce urmează să fiu când,

Împreună, eu și cu vioara,

Deveneam tremurând

Vechiul nou cânt...

Umbre care pe perete sunt

Părți din interiorul arhitecturii

Întunericului și al luminii unde,

Din trupul viorii crescând,

Acompaniază aleatoriu

Ceea ce văd ceia care

Mă ascultă cântând.

0068

Nincu Mircea. “Ricoșee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204736/ricosee

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.