Poezie

Dans

1 min lectură·18 august 2026

Mediu

Dormeam. Și, în somn,

Am auzit zvârcolindu-se lumea.

Din pat m-am ridicat,

Ca un înviat din mormânt,

Și am privit pe fereastră să văd

Cine o lovește atât de dimineață

Când înfășurat stăteam în așternut.

Corbi negri smulgeau carnea

De pe tigvele peștilor copți aseară

Pe care i-am fript pentru câinii

Care mă caută să îi hrănesc.

Am privit dansul stârvului ars

Și am ascultat sunetul osului gol

Purtat de aripile care îmi creșteau

Pe interior din lumina în care piereau.

Am crezut că visam.

Numai că aseară, pe foc,

Am pus capete de pești și priveam

Cum în ochii lor adânci, cât întunericul nopții,

Fierbeau și întâi se albeau, apoi,

Din golul în care ardeau

Le creșteau dimineții

Cu corbi morți.

Atunci, m-am pus iară în pat

Ca într-un cuib așteptând mâncarea.

Când m-a trezit, era târziu.

Dar nu atât de târziu încât să uit

Cum că în somn pot să aud

Zvârcolind-se lumea.

004

Nincu Mircea. “Dans .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204604/dans

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.