Poezie

Dans

1 min lectură·18 august 2026

Mediu

Dormeam. Și, în somn,

Am auzit zvârcolindu-se marea.

Din pat m-am ridicat,

Ca un înviat din mormânt,

Și am privit pe fereastră să văd

Cine o lovește până în dimineață

Când încă înfășurat eram în așternut.

Corbi negri îi smulgeau carnea

De pe tigvele peștilor copți aseară

Pe care i-am fript pentru câinii

Cu care mă caută să-și adape

Din margini apa inițială.

Am privit dansul stârvului ars

Și am ascultat sunetul osului gol

Purtat de aripile care îmi creșteau

Pe interior din lumina în care piereau.

Am crezut că visam.

Numai că aseară, pe foc,

Am pus capete de pești și priveam

Cum în ochii lor adânci, cât întunericul nopții,

Fierbeau și întâi se albeau, apoi,

Din golul în care ardeau

Le creșteau dimineți

Unde iar pluteau.

Atunci, m-am așezat din nou în pat

Ca într-un cuib puiul așteptând mâncarea.

Când m-a trezit, era târziu.

Dar nu atât de târziu încât să uit

Și cum cât în somn să pot auzi

Zvârcolind-se marea.

0062

Nincu Mircea. “Dans .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204604/dans

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.