Poezie

Imponderabilitate

1 min lectură·10 iulie 2026

Mediu

Eu, asemenea ție, îmi doresc o lume mai bună.

O lume în care amândoi să ne bucurăm

De ce ne înconjură rodind împreună.

Simt că suntem codrii ce nu pot pleca altundeva

Fiindcă în sâmburii din pământul unde cresc

Sunt ancorați, ca într-un port corăbii care

Au plecat după tezaur și întoarse rodesc.

Tu, însă, de fiece dată în care privești toate aceste

Întinderi peste toate care cuprind munți, câmpii și ape

Ce alături de tine îmi doresc să le întind mai departe,

Vezi în ele stoluri de goluri care ne cuprind

Și fără de care am arde de nu le-am urma

Lumina candelei lor din a căror

Ademeniri insipide devin.

Și alegi să trăiești într-o lume mai bună decât e

Acceptând ca înflăcărarea lor să îți pătrundă

În fiecare secundă ca în rupestre

Orizonturi următoarei priviri

Încadrate în ferestre

Ce înghit lumini.

Noi ne prețuim într-un fel în care

Copiii noștri niciodată nu o vor face.

Fiindcă, pentru ei, a rodi, a pluti, a deveni

Nu este ce rămâne, ci ceea ce urmează

Să îi împodobească din rădăcini.

0056

Nincu Mircea. “Imponderabilitate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14203701/imponderabilitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.