Poezie

Aceste fete

2 min lectură·27 iunie 2026

Mediu

Aceste fete, atât de frumoase, pe care

Mi le-ai trimis la fel de frumoase ca tine,

Mă fac să mă simt tânăr și să mă înfricoșez

De cei care m-ar vedea cum le privesc

Și le doresc fiindcă despre povestea

Întâlnirii noastre îmi amintesc.

Când sunt în preajma acestor fete,

Care-și visează viitorul ce nu și-l cunosc,

Mă simt asemenea lor, la fel de tânăr,

Înflorindu-mi în carne, din rădăcini,

Bujori roșii plini de lumină și dor.

Ascultându-le umbrele care le umplu

Îmi imaginez câte raze de soare le umblă

În carne, în inimă, în suflet, în gând și în tâmplă.

În fiecare uitare a ochilor lor ce mă privește,

Descopăr privirea mea de pe când eram tânăr.

Când mă uitam în fiecare cuvânt fără să știu

Ce se întâmplă cu rostirea pe care o spun.

Un ceasornicar care nu știe nimic despre timpul

Pe care ceasul ce-l asambla îl va măsura.

Îți amintești luna aceea care a răsărit

Și spre care ne-am dorit să plecăm

Fără a ne întoarce vreodată?

E întrebarea care, când vin la mine

Aceste fete atât frumoase, pline de viață,

Pe care mi-ai cerut să le învăț să iubească,

O simt ca pe acele de demult clipe care,

În drumul spre lună, n-au încetat

Nicicând să mă urmărească.

004

Nincu Mircea. “Aceste fete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14203417/aceste-fete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.