Poezie

Gând contingent

1 min lectură·24 februarie 2026

Mediu

Șterge-mi ultimul sărut de pe chipul Maicii Domnului,

Cel pe care i l-am pus pe obraz la ultima rugăciune!

Bătrâne și ridate, pe imaginea ei,

Buzele mele, praf de pudră,

Sunt un sărut actualizat.

Șterge-l!

Vreau ca cei care după mine o vor privi

Să o vadă cum este și nu colorată

Cu săruturi acoperite de ruj

Și cu arome înmiresmată.

Cu toții să vadă,

Când o privesc și i se închină,

Că în sărutul lor e un fel de lumină

Așezată peste o altă lumină

Cum o umbră pe tină.

Că peste chipului Maicii Domnului,

Oricâte rugăciuni ca săruturi se vor așeza,

Ele sunt pământul unde îngropi țărâna

Care devii și nu imaginea sa.

Deschide fereastra!

Dă la o parte perdeaua,

Și adânc trage aer în piept!

Privește!

Ce vezi este chipul ei.

Nu-l săruta!

Buzele sunt gheare

Ce zgârie icoana zilei

Pe care ai zugrăvit-o

Privind în ferestre.

0089

Nincu Mircea. “Gând contingent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14200500/gand-contingent

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.