Poezie
Gând contingent
1 min lectură·
Mediu
Șterge-mi ultimul sărut de pe obrazul Maicii Domnului,
Cel pe care i l-am pus pe obraz la ultima rugăciune!
Pe chipul ei, buzele mele, ca un praf de pudră
A acoperit chipul ei bătrân și uitat
Și sărutându-l l-a actualizat.
Șterge-l!
Vreau ca cei care după mine o vor săruta
Să o vadă cum este și nu colorată
Cu săruturi acoperite de
Încă unul cu gura mea.
Cu toții să vadă,
Când o privesc și i se închină,
Că sărutul este un fel de lumină
Așezată peste altă lumină
Ce din umbra ei lumină.
Și că peste chipului Maicii Domnului
Oricâte rugăciuni ca pe săruturi vei așeza
Ele sunt pământ în care îngropi ceea ce
Aștepți să devii și nu imaginea sa.
Deschide fereastra, dă la o parte perdeaua,
Și adânc trage aer în piept și privește!
Ce vezi este chipul ei.
Nu-l săruta!
Buzele sunt gheare
Ce zgârie imaginea zilei
Care a surprins-o-n ferestre.
0016
0