Poezie
Înluminare
1 min lectură·
Mediu
Răsar din pântecul
maicii ca un dinte
care apasă în os.
Precum un nod
într-o ramură
ce va să îmbumbe.
Îmi spun:
aș putea fi cer
sau un alt orizont
în care ieri
am intrat
și de unde
mi-aș dori să ies
și să cresc
în flăcări urcând.
Urmează mușcătura.
Urmează crăparea.
Urmează secunda.
O altă mișcare
din altă mișcare.
Privirea ce privește
fără să mă întrebe
dacă vreau
să fiu
ceea ce vede.
Cât adânc poate
crește
în lumina ce
din nașteri
apare?
00123
0