Poezie
Glastre
1 min lectură·
Mediu
A privi în imaginația inimii
Este despre a sta în a fi.
Despre a te oglindi pe tine în tine
Și a rămâne răstignit în carnea
Unde nimic nu mai poate fi.
Unde ceea ce era ca ceea ce va fi
Se regăsește reflectându-se
Datorită celui care vede
Ce nu poate privi.
Fructul luminii încarnată în floare
Din inima căreia rodește o altă
Imagine în oglinda unde
Nimeni nu moare.
Turma privirii pe care o pot paște doar
Flori cărora le înfloresc spații în glastre.
Glastre așezate pe pervaz în ferestre
Unde, înflorite, împodobesc perdele
Care ne ascund adâncul caselor
Cum noaptea cerul în stele.
00577
0