Poezie
Țesătură
1 min lectură·
Mediu
Când am ieșit din sanctuar
Luna sta pe cer între luceafăr
Și o altă stea care părea
La fel de importantă
Doar pentru ea.
De-a lungul străzii care venea
Pe de-a stânga privirii se înălța
Turnul Eiffel prins în plasa
Firelor unui paing care
Sorbea din el sângele
Energiilor seculare.
Am rămas o clipă și am privit
Împietrit și nu mai pot uita
Privirea cu care am văzut
Luna peste pământ
Și ce mai era.
De pe cea mai înaltă treaptă a ieșirii
Sanctuarul în carne-mi creștea.
Privirilor mele cerul nopții însă
Adăuga străluciri de întuneric
Pe care nici o zare a rugii
Nu mi le mai înserase
În inima mea.
00531
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Țesătură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14188117/tesaturaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.