Poezie

Hecatombă

1 min lectură·13 martie 2025

Mediu

Hecatombe de melci am adus

An de an jertfă

Pe altarul de marmură unde

I-am lăsat să ți se urce pe barbă

Spre fruntea înaltă

Până îți împodobeau pletele

Cu urme de ceară

Care străluceau ca argintul

În lumina lunii.

Mă întorceam primăvara

Să adun spirala osoasă goală

Pe care o aruncai

După ce le consumai carnea

Din care te făceai întuneric și iarnă.

Mă gândesc să o înfloresc

Cu țipete și parfumuri

Sugerate de înalte

Căderi în care amândoi să privim

Și să ne uimim

Despre cum pot niște pietre goale

Să împodobească cu a lor siluete

Colorate cu spații imaginare

Întinderile noastre solare...

Și să le fac mărgele pe care

Să ți le atârn peste piept

Între sâni

Ca pe o floare...

Ori să le pun în fereastră

Ca trecătorii să le privească

Și să se întrebe ce rost au

Nenumărate cochilii de melci

Legate în șiruri distinct

Să umple spații goale

Prin care privim

Spre înserare

Colorate cu lumini

Despletite din Soare.

00526

Nincu Mircea. “Hecatombă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14188073/hecatomba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.