Poezie
Întâmplător
1 min lectură·
Mediu
Întâmplător,
Te-am văzut bătrână.
Lumina lămpii se îneca
În carnea vinului din pahar
Din care stâlcirea ta îmi răsărea.
Și astfel treceai
Pe strada improvizată
Dintr-o lume încarcerată
În libertate și în alte
Astfel de valori
Deodată.
Erai atât de bătrână
Încât copiilor tăi le crescuseră
Copii de goluri pe interior
De străzi pe care vise
Din tine treceau
În visele lor.
Eu te țin minte goală,
Cu sâni mici, îmbumbiați,
Cărora, cu gura luminii, vorace,
Instinctiv carnea roz
Puțin câte puțin
O devoram.
Azi, însă, atât
De bătrână treceai!
Duceai două plase pline
Cu petale de flori.
Te priveam cum înotai
Despletită prin marea lumină
Și simțeam goliciunea golului unde
Altcândva ne întâlniserăm
Înrourați de zori.
Ochii tăi, azi, sunt ochi de pește
Cărora întunericul din ape
În privire le crește.
Cândva erau ochi de pasăre care
Scrutau albastrul ochilor mei unde,
Zveltă, silueta corabiei tale,
Trecea visând despre noi.
02863
0
Încât copiilor tăi le crescuse
Mai mult ca perfectul pentru a crește, acordat la persoana a treia plural, este crescuseră.
Despre poem, e mult sun nivelul altor poeme de-ale dumitale, mai reușite. Observ și o anumită obsesie pt. cuvântul îmbumbiat, de parcă s-au terminat restul cuvintelor din dicționar.
Aș păstra, totuși, ultimele două strofe. Un poem f. scurt, doar cu ele, cu titlul Întuneric.