Poezie
Indolență
1 min lectură·
Mediu
Indolentă, imaginea,
Așezase pe primul plan
Ultimul gol ce o cuprindea.
Gura ei se deschidea ca ochiul
Ce privea în sunet cuvântul
De unde vederea îi dăruia
Iris înluminat de stea.
O orchestră care interpreta,
Ca un june la nuntă, strunele
Rachiului sorbit din prune.
Stelele cerului căzând ropoteau
Întinzându-se pe sticla ferestrei
Și peste ochii mei cu care
Priveam inima cărnii ei
Care genera rupestre
Umbre-n ferestre.
00576
0