Poezie
Când am atins rana
1 min lectură·
Mediu
Când am atins rana
Degetul meu ardea.
Iar carnea vie
Din sine în mine
Ca în rug creștea.
În vârful atingerii
Îngerii, ca fluturii
La lumina becului,
Mi se adunaseră
Și mi se zbăteau.
Nu aș fi crezut
Că pe deget pot
Purta a Cerului
Podoabă ca stea!
Mi se topea bobul
De tămâie
În vârful atingerii
Cu care te căutam
În acea seară.
Parcă sudam!
Flacăra cărnii
Împodobind înstelarea
Îmi strălucea.
O întindeam ca valuri pe țărm
Și ca rugăciune o adunam
În căușul palmelor.
De jur împrejur
Parfumuri de rănii
Din vârfuri de degete
Înflăcărate zvâcneau.
00629
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Când am atins rana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14183716/cand-am-atins-ranaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.