Poezie
Frământare
1 min lectură·
Mediu
Soarele se juca cu razele lui
Ca un pui de pisic cu propria coadă.
Se rostogolea peste cer și apoi
Privea atent la mișcările
Umbrei ce-l urmărea
De la căpătâi.
Picurii ploii lovind în fereastră
Îl făcură să uite de nadă.
De aceea urca pe marginea lumii
Ca atunci, în cântul dintâi,
Când începuse să vadă.
De jur împrejur distanțe
Neschimbate i se împleteau.
Formele lumii aproape dormeau.
În inima lui se zvârcolea coada
Ca un șoarece ce începuse
Din lumină să roadă.
00551
0