Poezie

Atingere

variantă

1 min lectură·9 august 2024

Mediu

Apăs pe zero și zero devine punct.

Apoi pe șapte și apare un alt punct.

După care pe cinci, iar cinci e tot punct.

Vârful degetului cu care apăs e ochiul

Punctului care privește când atinge

Centrul priviri în care întinge.

Sunt oul din mijlocul cuibului în care

Fierb toate luminile interstelare

Până ajung la apogeu și uitare.

Sunt interiorul secundei rupestre unde

Din sine ca de pretutindeni strânge

Undele marea unui alt orizont.

Golul plin de îndepărtate ramuri frânte

Ale căror coroane, ca aripi de fluturi,

Printre zbateri își amestecă nuduri.

Deasupra interiorul cerului mi se așază

Precum o amintire leneșă o amiază.

Eu număr punctele cifrelor pe care apăs

Și golul de după gol din stropul de apă

În a cărui inimă mereu așteaptă

Să cadă o dată și încă o dată.

Asemenea unui drapel de pe front

Și fluturilor înspăimântați de furtună ce

Seară de seară își zbat între aripi nudul

Viselor devenirii lor plină de humă.

00573

Nincu Mircea. “Atingere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14181946/atingere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.