Poezie
Intabulare
1 min lectură·
Mediu
Asemenea unor ruine rămân în ceea ce m-a născut.
Sunt flutur într-un insectar împietrit în culorile zborului.
Nesfârșirea cu care m-a învelit adâncul decorului
Mă întinde din umbra lipsită de orice lumină.
Printre distanțe și treceri, ca într-un acum împlinit,
Dincolo de imaginație și gânduri, tatuat pe brațele Tale
Cu care mă zidești îmi văluresc împietrite apusuri.
Lângă Tine sunt plin de toate și gol de mine mereu.
Aici, frământat în palmă, cuvântul Tău este tare și greu.
Și mă adâncesc în gol iminent împuținându-mă
De-a lungul cuvântului la timpul prezent.
Umbrei mele, ca unui pergament, îi împietrește,
Fără a fi din lumină, gândul imaginat imanent.
00740
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Intabulare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14181109/intabulareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.