Poezie
Înfăptuire
1 min lectură·
Mediu
Azi, lumina soarelui s-a întins după cum
Se întindea în aceiași zi de azi în care
În fiecare an lumina în ființa mea.
Asemenea ei, am legat firele pământului
De orizontul imaginar al cuvântului
Spre a îi dărui adâncuri din care
Să se înalțe spre înstelare.
Din pânza mea de păianjen întinsă,
Precum unei palme deschise la semafor,
Aștept să îi înmormântez decorul ulterior
Și visez să generez universul interior
Din închipuiri de cerșetor.
Și toate acestea pentru că, azi,
Am legat venele pământului de lumina
Soarelui care poartă în sine rădăcina
Golului în care nesfârșirea mea
Spre a fi ceea ce e se aruncă.
00714
0