Poezie
x
Întrupare
1 min lectură·
Mediu
Corpolentă, ca un munte,
Pe care-l privesc din multe
Orizonturi ce îmi dorm generând
Un orb enorm ce așteaptă să-l inunde
Goliciunea cu tăcerea ce-o atinge
Căutând printre adâncuri
Ce-i pulsează-n inimă
Din inima sângelui...
Pulpa ta, îmbujorată, stă fixată
Ca îngerul în cerescul nenăscut
Dincolo de-al meu pământ.
Fulgerului ei îi crește,
În partea din fruntea stângă,
Pistil cu care lovește pântecul pivei
Ce instinctiv mărunțește.
Aripi goale inactive-i stau întinse
Peste sân din alte sânuri
Ce pedalează narcise.
Gând crescut efemeridă
Din vene de crisalidă,
Obnubilat cu spirale
De omizi interstelare.
00867
0