Poezie
Inoculare
1 min lectură·
Mediu
Ochii golului pe care în pântecul apei
Îl nasc când îmi scald în carnea ei trupul,
Mă privesc ca dintr-un înalt cu vederea hidrei.
În întunericul lor lumina, desenând margini,
Se risipește din steaua pe care o urmărește.
Acolo înot și visez maluri peste care seceta
Golului apei care își dorește a fi băută
Înmugurește din setea care inundă
Trupul meu dislocat în undă.
021.049
0
Hidra asta...