Poezie
Incitare
1 min lectură·
Mediu
Curățați-mă de carne!
De carnea de pe oasele mele!
De toată carnea prin care mi se întind vene
Și în care pulsează sângele vieții eterne!
În acest fel voiesc să postesc!
Postul acela a ceea ce carnea nu este!
O limbă pe care nu o cunosc
Și care nu se vorbește!
Doresc astfel să fiu gol
De tot răul care pe interior
Crește din trupul ce mă întregește
Cu fibre și cărnuri, cu sânge și zemuri
Care izvorăsc nesfârșituri de firi
De flasce infinituri terestre.
Pentru că a posti, cred, este despre
A arde până carnea devine cenușă.
Asemenea parfumului de nard care
Se întinde în gol din înflorirea indusă.
00894
0