Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Mi-am pierdut vederea ca pe niște degete
De muzician ce nu-și mai amintește clapele
Pe care trebuie să le lovească pentru ca
În armonie sufletul să îi călătorească.
Un întreg de alb și negru intimat ritmat
Spre a adăuga orizontului din gol un sine
Fără de care adâncul din care se lasă lovit
Pare a crea arome de nesfârșituri divine.
Uitarea mă înfășoară azi cum trupul din carne
Și cuvântul prin ramuri de vibrări rostuitoare
Spre a rămâne dincolo de orice altă deșertare
Regăsită în golul vederii cu care atinge
Prin degete același lovit de dincolo
Al sinelui nesfârșit mai înainte.
00736
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Agonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14179426/agonieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.