Poezie

Fitili din sâmburi de piatră

2 min lectură·8 februarie 2024

Mediu

Cu regret, cred că am mai spus și altădată, îți zic:

Fiecare dintre eoni e plin de poeți, de sculptori,

Arhitecți, artizani, pictori și de a lor artă!

Nimic, să știi, nu se potrivește

Cu căutarea lor inițială!

Trebuie să fie mereu alte chei, alte pensule,

Alte creioane și alte diferite icoane, fiindcă

Frumusețea e angelică pe interior și pe dinafară.

Acolo, în sublim, unde înfloresc din goluri

Ca risipire și își adaugă ziua de mâine

Și carnea care le crește din vine,

Între ei, eu sunt urâtul suprem care crește

Din golul cel mai adânc fără ferestre.

Sunt cuvântul dintâi unde întregul

Se învălurează ca zefirul prin crâng.

Fiecare eon îmi este plin cu ceruri

Care de dor dor. Amintiri din cimitire.

Închistat, încifrat din bătăile inimii soarelui

Îmi devine golul lor un mâine unde pulsează

Lumea ca într-un piept de unicorn.

Despre acest frumos, precum golul îngerilor

Ce din cele mai urâte și diforme adâncuri

Își imaginează intimat eter de rânduri,

Regret că ți-am spus adesea enorm.

Așa că, învelit de albastru, cresc în carnea

De ceară de unde prin orizonturi rămân

Lumânare aprinsă pentru alte gânduri.

Ca poeții, sculptorii, arhitecții, artizanii, pictorii,

La lumina candelei cu fitili din sâmburi de piatră,

Unde angelice goluri visează eoni, mă imaginez

Lovind, ascultând, citind, desenând, povestind

Despre ce este umbra stejarului ce își întinde

Din rădăcini ființa sa ca pe lumea cealaltă.

00678

Nincu Mircea. “Fitili din sâmburi de piatră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14177824/fitili-din-samburi-de-piatra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.