Poezie
Literă
1 min lectură·
Mediu
În palma mea plină de puncte
Timp și gol se adună.
Concupiscentă, ca unui călugăr,
Fire de fum din degete-i cresc
Înflorind în barba de humă.
Inele și cercei, tatuaje de umbre,
De oase îi sunt prinse.
Din cicatrici de război
Margini îi brăzdează urme.
Ca firmituri de țărână
Adunate de pe trupul tău
Simt că îmi vibrează în mână
Viața infinitului din punctul nou.
Într-un nesfârșit gol de început inefabil,
Ce își adaugă eternitatea din soluri
De orizonturi aurifere adunate
Din praful de pe ferestre,
Sondez necontenit.
Nud, aici, port întreaga fire
În căușul obtuz de granit învelit.
Și, din prezentul recent al cuvântului,
Mă golesc în adâncul rostirii.
În infinitatea de puncte din palma întinsă
Îmi plutește întinderea ta necuprinsă
Precum o corabie care vine.
02893
0
Sper să nu greșesc aprinzând luminița.