Poezie

Gol

1 min lectură·10 noiembrie 2023

Mediu

Dezleagă-mă să stau iară la masa aceea

Din marginea apei unde mereu înoată

Peștii care nu mai pot fi pescuiți!...

În cortul unde vor fi cântat viori și lăute

A căror sunete mereu vor rămâne mute...

La nunta aceea pe care nu o voi uita niciodată!...

Mireasa aceea îmbrăcată cu rochie pe cercuri din fier

Încălțată cu pantofi cu tocuri din lemn

Cu care nu va mai umbla altădată...

Și despre care, ca atunci nici acum nu voi ști

De ce și-a ales acel mire, acea seară, acea viață,

Acea lume, acea clipă deșartă spre a o risipi ...

Pământ murdar. Praf prefăcut în noroi. Ploi

Lovindu-mă. Călcâi care strivește în mine

Imaginea chipului de neșters sculptat

În ceea ce mi-a rămas ca amintire...

Un cort de nuntă. Un mire. O mireasă.

Un câmp. O apă. Un timp. Un gol

Dintr-un alt interior de acasă.

00609

Nincu Mircea. “Gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14175592/gol

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.