Poezie
Partitură
1 min lectură·
Mediu
Cuvântul acesta nu sunt eu.
Pentru că, de ar trebui să mă aflu în cuvânt,
Ar însemna să mă ascult, să mă pot auzi descris
Dintre sunete spre a deveni într-un fel de materie.
Nu! Nicidecum nu pot fi un cuvânt
Doar pentru că niște sunete mi se adună
Ca idei despre ceva asemenea mie fără a fi rostuit
Într-un fiind de diformități din felurime de alte forme
A ceea nu pot ființa ca zicere și ca rostire.
În mine sunt mări, munți, ceruri, stele și spații
Pline de goluri și adâncuri intime de imagini
Ale căror visări prin somn mă bântuie.
Eu nu sunt în cuvânt ceea ce golul e în întreg.
Lipsa care eliberează din tăcere
Zgomotul nerostit dinainte
De a mai fi fost gândit.
Ci sunt ritm al celor ce se prefac în ruine
Acolo unde sunt dinainte de a fi fost.
Cel dintâi strigăt de tăcere
Pe care corzile cerului vibrând
Le articulează ca limbă glasului meu.
00655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Partitură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14174869/partituraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.