Poezie
Intoxicare
1 min lectură·
Mediu
Urma lacrimii tale, ce mi se târăște peste obraz
Ca umbra luminii care mi se întinde pe piele,
Se împuținează pas cu pas alungindu-și
Din infinit șarpele în care piere.
Cloroform se retrage din lumini ca din stele
În rădăcini de izvoare pline cu emisfere
Pentru a avea de unde răsări mâine
Spre a se împodobi cu sfere.
Eu sunt toamna din care te culeg și sunt golul
În care aștept să cazi spre a îți umple
Cu infinite livezi visul ascuns
Între ridurile tale fecunde.
În urma lacrimii, pe care aș șterge-o
De pe obraz ca și cum aș fi plâns-o,
Mă imaginez cel dintâi și cel de pe urmă strateg
Plătit pentru a apăra eternitatea de al ei sine
Și de ceea ce încă o poate pătrunde.
00777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Intoxicare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14174701/intoxicareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.