Poezie
Eshatologie
1 min lectură·
Mediu
am pierdut partea din spate a dinozaurului
pe care călăream de fiece dată în care
ieșeam să mă plimb alături de nimfe,
de meduze, îngeri și forme egale.
lipsit de a ei infinitudine, rostogolindu-mă
între zi și noapte devenind, o închipuiam
coordonând curgeri ce-mi întindeau
din vocabule o altă re-rostuire.
din adâncul umbrei ce din mine i se risipea,
ca ființa dinozaurului a cărui tăcere
se ne-desăvârșește din cuprins,
umpleam cu carne visarea.
acolo, în partea din spate a dinozaurului,
ce mi-o imaginam din somn întinzându-se
ca uitare, ca un gol, amintire, otravă
mi se sinucidea infinitul ulterior.
00713
0