Poezie
Revelație
1 min lectură·
Mediu
Pe banca pe care am stat ultima dată alături de tine
Nu m-am mai așezat nici înainte, nici după aceea.
Este singura bancă dintre toate cele pe care
Mi-am întins umbrele și forma golurilor
Care încă ne leagă din nesfârșire.
În trup este asemenea tuturor celorlalte bănci unde
De-a lungul devenirii din fire m-am odihnit.
În gând, însă, e spirala ce în jurul luminii aleargă.
O rădăcină care caută în întuneric urme de vis
Și răsărituri după care nu există un alt apus.
Banca aceea de pe care, împreună cu tine,
Priveam ultimele păsări migratoare care
Nu încetau să-și caute în zbor sinele...
Un tablou tușat cu nemișcări de întuneric.
031.011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Revelație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14173873/revelatieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘDistincție acordată
Șșters✓un axis mundi poetic, legând banca, prin intermediul păsărilor migratoare, de imperiul trancendenței. Felicitări!
0
NMVă mulțumesc, dle Caragea, și mă bucur nespus pentru faptul că poemul meu a generat reflecții care v-au motivat să-mi acordați steaua care mă onorează!
0