Poezie
Sunetul ploii
1 min lectură·
Mediu
Când plouă cerul devine
Un fel de corabie ce se scufundă.
Stropii, ca niște șobolani înotând,
Dinspre înalt spre adânc îndeamnă
Ca o săgeată vuind, tremurând.
Se zbat izbindu-se printre tăceri
Ronțăindu-le ca pe dreve de fier.
Din pușcăria cerului visează că pleacă...
Bântuiți de constelații și de creaturi
Sunt corăbii care continuu afundă
În țărmuri căutarea din undă.
Printre stropi cerul cu corăbii
În sine din orizonturi inundă.
00804
0