Poezie
Stare
1 min lectură·
Mediu
Noi trecem prin Rai
Când singuri, când împreună.
Nu este nimeni care să ne spună
Ora la care suntem așteptați să venim, să plecăm.
Totul este programat
Din revenirea risipirii noastre.
Soarele, ca o locomotivă, ne trece prin el
Cu toate planetele și lunile lor piruetând
Ca o roată care își deșiră înaintarea
Orbește în întunericul din viitor.
Odată cu în-distanțarea lui murim trăind în cădere
Sau din fiecare înălțare în care ne aruncă
Uimindu-ne de zori, apogeu și apus,
Primăveri, veri, toamne și ierni,
Flori, sărut în forme de viermi,
Oase, pietre, prafuri, arome
Și alte nuanțe pandemice.
Raiul este un dincolo de ceea ce ochi privesc
Fără ca vederea să îl fi cuprins vreodată
Cu trecerea propriei redeveniri.
Ar trebui să schimbăm direcția timpului!
Ne-au mai rămas aproximativ zero minute.
001093
0