Poezie

Rugăminte

1 min lectură·29 septembrie 2022

Mediu

Cuprinde-mă în alb, cuprinde-mă în negru!

Ca între orizonturi îți risipește din curcubeu

În chipul meu vederea ne-vederii.

De-acolo voi privi, ca Sfinxul prin nisipuri,

spre apele uitării care ne spală moartea

cu care ne-am cuprins în ziua învierii.

Îmbrățișarea ta, ca munții și ca marea,

înfluviidu-mi gândul din brațele cu care

mă prinzi spre a mă ține în golul devenirii,

se va preface-n umbra care mi se va întinde

cu cât îndepărtată lumina ta apune

rotită-n calcule și noduri.

Și nimeni nu va ști c-am fost cuprins

de-a tale margini nesfârșite!

Poate doar întâmplarea altoită vieții,

ca o liană se va mai agăța spre a atinge

prin trupuri moarte lumina încoronată,

pădurea seculară cu amintiri de stea.

Poate! Dar albul ca negrul și negrul

Ca alb îmi vor deveni răsărit între culori.

Cuprinde-mă, te rog, în a lor devenire!

Fii risipire cu care mi te dărui în nuanțe!

Aromă ce distinge nimicul întregului!

00870

Nincu Mircea. “Rugăminte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14164795/rugaminte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.