Poezie
Întunericul
1 min lectură·
Mediu
Întunericul crește în jurul privirii zidit din cuvinte
Cum pensula pictorului compune alambicând culori
Sau dalta sculptorului dezvelește lovind.
În ființa lui poartă tot ceea ce nu uită imaginația.
Cioburi de oglinzi în care amintiri frânte dorm.
Îmbrățișarea fotografică ce nu poate uita.
Turmele i se rostuiesc din stihii. Pleacă! Nu sta!
A deveni e aici a uita. Spre a fi dărâmă tot
Ce-ai construit! Altfel nu mai poți vedea.
00853
0