Poezie

Socotință

2 min lectură·8 aprilie 2022

Mediu

Bărbatul o să îl fac din pământ.

O să pun în el întâiul meu cuvânt

Spre a fi puternic, visător și a putea jertfi.

Mâna lui va putea sparge, zidi, împărți

Desăvârși, înălța, pluti, atinge, zdrobi, lega,

Scoate, linia, saluta, apăsa, strânge, culege…

Cu ochii va vedea în alte lumi adâncuri

Și distanțe peste care va întinde poduri

Și va slobozi în constelații vapoare,

Avioane, rachete, obuze, bucăți de foc

Va scuipa potopind păduri din cenușa stihiilor

Pe care le va desena din carne în sângele

Inimii cu care bate la poarta casei…

Femeia o să o fac din toate aceste distanțe

Pentru ca să pot pune în ea durerea

Din care să risipească lumii iubirea.

Mâna ei va mângâia, pălmui, toarce, curăți,

Împleti, ruga, aprinde, elibera, însămânța,

Alege, naște, vindeca, acoperi, legăna, izvorî…

Cu ochii va plânge numai de dor

Și își va privi mereu propriile faceri

Dinspre cei care au fost spre cei care vin,

Aripi, valuri, petale, frunze, parfumuri, cântec.

Pe toate le va cumpăra din piețe, din târguri

Și le va pune în ferestre, în glastre, în perdele

De-a lungul străzilor pietruite ca semne…

Eu voi trece din când în când pe acolo

Să văd în poartă bărbatul cum păzește

Femeia din casa unde cresc copiii.

001.100

Nincu Mircea. “Socotință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14161723/socotinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.