Poezie

Timbru

2 min lectură·6 aprilie 2022

Mediu

corpul tău din care mușc și îl mestec să îi gust

aroma și consistența îmi defrișează prezența.

e un taur care vine, vine înaintând prin ruine

spre o altă lume-n care tu și eu suntem o mare

peste care înainte de zidire bărcile pescarilor

au căutat în neștire pești în adâncul din fire,

stoluri de umbre în care să deseneze din soare

adânciri fărâmițate de pe mese adunate

cu care să își mângâie în târziul tulbure

acele unduitoare orizonturi ideale ce doar tu

în corpul tău mi le resfârșești din nou

vălurindu-te mereu.

despicând din el în mine semănări de flori divine

firii corpul tău împarte neuitările zidirii.

e un înger împietrit într-o umbră de granit

în care lovesc silvestru în stil atlantic și buiestru

pal de vânt ce scutură din ferestre ciutură

cu care privirea mea se adâncește să bea

din piatră apă de stea și alte asemenea

nesfârșirii și îndoirii care nu mă vor lăsa

să mă risipesc în mine înapoi și înainte

dincolo de oseminte.

în potirul din altare torn în corpul tău izvoare

adâncind luminii oarbe nesfârșirea ce o soarbe.

cineva, un fel de sine, fie tu, fie un mine,

va închipui un timp, ca un spațiu rotunjind,

din albastrul lacrimii înmugurind muguri.

00951

Nincu Mircea. “Timbru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14161695/timbru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.